Camera de zi

[Anda Black]

Totul mergea nespus de bine. Acum toti erau imbracati in robe festive vesele ale caror culori fusesera transformate, avand culorile albastru si argintiu.
"Cred ca nu am mai vazut niciodata camera ochilor de soim asa da plina" ii spuse Debora Adei.
Aceasta afirma din cap, dandu-si seama ca daca ar fi vorbit, raspunsul oricum nu s-ar fi auzit.
Acum trecuse de miezul noptii si toti dansau la fel de sprinteni ca la inceput. Singurul lucru care se schimbase era faptul ca acum platourile cu mancare erau aproape goale, profesorul de farmece sforaind intr-un fotoliu , iar toate sticlele de berezero erau goale.
Debora se aseza putin pe margine obosita de atata dansat. Privirea i se atinti asupra statuii Rowenei. Nu se uitase niciodata la ea decat in fuga. Acum insa simti o dorinta sa se apropie si sa o priveasca mai bine, asa ca se ridica si se apropie. O studie amanuntit din fata dupa care se duse in spatele statuii. Nu observa nimic ciudat. Simti, fara sa stie de ce un sentiment de dezamagire. Parca in interiorul ei asteptase sa se intample ceva. Atunci se razma cu spatele de statuie si atinse din gresala tocul pantofului Rowenei, acesta desprinzandu-se. "O Doamne, asta imi lipsea" isi spuse Debora, dar in clipa urmatoare auzi o voce
"Esti ochi-de-soim?"
"Da" raspunse Debora fara sa isi dea seama.
Si atunci se intampla... Un pasaj secret se deschise chiar subpiedestalul pe care era pusa statuia. Debora ramase muta de uimire si in spatele ei aparuse inca un ochi-de-soim care intreba:
"Ce s-a intamplat de stai aici?" Era....