J.S.J.

[Iseult Cromwell]

Prima mea povestire, scrisa acum ceva timp...Inainte sa descopar acest forum. De aici mi-a venit si ideea cu numele personajului meu .

Capitolul 1

Seara. Ultimele raze ale soarelui, strabateau in camera. Jade, Susan si Marriane stateau la aceeasi masa, incercand sa-si scrie eseul de la Potiuni: “Compozitia corecta a Solutiei Intaritoare”. Marriane isi ridica capul, incet inspre Jade, sperand ca aceasta sa o ajute. Dar fata era cu capul in maini, incercand sa-si aminteasca cantitatea exacta de pudra de gheare de griffon.

Se auzi un zgomot. Jade se ridicase.

-Cred ca ma duc sus, in dormitor. Sunt obosita dupa ora de Grija Fata de Creaturile Magice.

Fara sa mai astepte un raspuns din partea lor, se indrepta cu pasi mari spre usa. Era adevarat. Era extenuata. Dorea sa se aseze in patul ei moale, si sa stea acolo mult, uitand de toate si de toti.

Gandindu-se in continuare la ce ar putea face in timpul liber ramas, se izbi de cineva din greseala. Isi simtea capul greu, iar corpul pe podeaua rece. Se uita la persoana pe care o lovise.

-Hm, Black, nu cred ca te-am mai vazut vreodata pe la biblioteca!zise Jade ironic.

-Mda, si eu ma bucur sa te vad!ii raspunse bosumflata Jasmine. Scuza-ma, am o tema de facut!

Jade se uita la Jasmine pana cand aceasta se pierdu dupa un raft de carti vechi si ponosite. Se ridica in picioare. Isi lua cartile si pleca.

Coridoarele erau pustii. Multi elevi erau la ore, la biblioteca, sau afara. Era singura care dorea sa fie singura. Da, singura…

O lacrima i se prelinse pe obrajii infierbantati. Dorea sa aiba un prieten, caruia sa-i zica tot ce gandeste, tot ce o nemultumeste. Din pacate, ea nu avea un astfel de noroc.

Se opri in fata unui perete de piatra, pe care nu se afla nimic.

-Sange pur!

Peretele de stanca se deschise si prin el intra Jade.

Camera de zi a Viperinilor era o camera de subsol, joasa, cu lampi verzui prinse de tavan cu lanturi.

Se aseza pe o canapea si se uita la focul jucaus ce se reflecta pe fata ei. Peste un minut, usa se deschise din nou, iar Jade isi intoarse capul. Erau Pannele si Josh, noul ei iubit.

-Jade, credeam ca esti afara!intreba Pannele.

-Am…., plec acum!zise fata, intelegand ce vroia colega ei sa spuna.

Nu stia ce putea sa faca. De fapt, chiar avea…dar nu putea, doar era Perfect, nu putea sa incalce regulile. Dar parca ceva o chema acolo. Avea sa plece in Padurea Interzisa!!!

Trecand pajistea, observa cateva fete care isi scoteau patofii, stand la soare, sau intrand in lac, impreuna cu cativa baieti din anul I, care le urmareau cu interes.

Zambi, si merse mai departe. Trase aer in piept, si intra. Deoarece era amiaza, razele soarelui nu mai strabateau printre copacii impunatori.

Frigul ii patrunse pana sub roba de scoala. Incepu sa tremure. Ah, mi-este frig!gandi ea. Cred ca era mai bine daca ramaneam la castel!....Dadu sa plece. Dar un fosnet se auzi de dupa un tufis.

-Auuuu!

Jade simti cum i se taie respiratia. Acum, cu siguranta, era cineva acolo!

Se dadu cu un pas inapoi. Se impiedica de o creanga, si cazu pe spate.

-Cine esti?!?intreba ea, ridicandu-si bagheta. Fi atent, am o bagheta, si nu mie frica sa o folosesc!

-Scuze, nu vroiam sa te sperii!spuse o voce cunoscuta.

Si atunci se arata. Dupa acele umbre, parca erau doua personae. Da, erau…Susan si Jasmine!

-Dar tu cine credeai ca este?Vreo fantoma?intreba Jasmine.

-De unde sa stiu eu? Nu poti stii niciodata ce fiinte ascunde aceasta padure…raspunse Jade. Apropo, voi ce cautati aici?

-Asta vroiam si noi sa te intrebam pe tine! spuse Susan. Doar esti Perfect! Nu cred, ca este tocmai bine sa umbli, pe inserat, departe de castel!

-Nu este treaba voastra!...dar Jade se opri aici. Fu intrerupta de un alt sunet. Unul care le dadu fetelor un mic fior pe sira spinarii. Apoi un urlet. Jasmine tipa si se arunca in spatele lui Susan.

-C-Ce a f-f-fost asta?intreba ea, tremurand din cap pana in picioare.

-Credeam ca voi, Cercetasii, sunteti mai curajosi!spuse Jade, ducandu-se la locul de unde se auzi sunetul.

Dar nu era nimeni acolo! Se uita in stanga, si in dreapta, dar nimic. Apoi zari o carte subtire. Avea o coperta neagra, jerpelita. Jade o lua usor de jos.

-Ai gasit ceva?intreba Susan, nerabdatoare.

-Nu cred!sopti Jade.

-Atunci la ce te uiti?spuse si Jasmine, nerevindu-si inca din soc.

Jasmine se apropie de Jade. Apoi, scoase un mic tipat.

-Ce s-a intamplat?intrebara Susan si Jade in acelasi timp.

-Ai innebunit?Nu o atinge!spuse Jasmine. Poate fi periculoasa!

-Periculoasa?rase Jade. Black, cred ca ai devenit paranoica, zau asa!

-Crede-ma, bunica mi-a spus de cartile astea! Ti se pot intampla lucruri ingrozitoare! Poti avea 10 ani de ghinion. Sau…

-Si tu chiar crezi asa ceva?intreba Susan, chicotind.

Jade isi dadu seama ca carticica era un jurnal, iar anul care abia se mai vedea pe coperta ii spunea ca era vechi de saptezeci de ani. O deschise nerabdatoare. Pe prima pagina deslusi numele “T.M. Riddle” scris cu o cerneala abia vizibila.

-Dar nu scrie nimic pe el!zise Jasmine, dezamagita. Dar parca, stiu de undeva numele Riddle! Dar nu stiu exact unde!

-Offff! Sa ne intoarcem la castel, este foarte tarziu! Ofta Susan. Sa mergem!

Jade baga micul jurnal in buzunar, grabindu-se sa tina pasul cu celelalte doua. Avea sa-l cerceteze mai tarziu, pe acest personaj misterios!

~~~~~Sfarsitul capitolului~~~~~Am mai postat odata aceasta povestire, mai la inceput, dar am sters-o daca am vazut ca nu o citea nimeni!:-<: