Plimbare nocturna

[Adelina Glen]

In tot acest timp,Ginny si Harry isi continuau plimbarea,privind spre lacul ce se arata in fata lui,privind luna cum se oglindeste in-transul.

Adelina era si ea la lac in noaptea aceea,la fel ca alte dati.Adora sa priveasca lacul noaptea.Luna si stelele ce se imprimau pe apa limpede.
Era singurul moment al zilei cand isi putea pune ordine in ganduri.Analiza cu mare grija fiecare amanunt al vietii ei...al problemelor ei...a tot ce o inconjura.
Se aseza pe iarba,aproape de mal,si privind luna,isi amintii de casa ei.De parintii ei reali...cat o rasfatau cand era mica.Cu toate bunatatile,toate dulciurile posibile.Simntea intradevar ca este iubita.Ca cuiva ii pasa de ea.
Pana a sosit ziua cand ceva in viata ei s-a schimbat.O scrisoare a poposit pe covorul din fata usii.O scrisoare ciudata,ce continea lucruri...inimaginabile.
De atunci totul s-a schimbat.Proprii ei parinti au privit-o ca pe o ciudata.Se simntea groaznic,insa avea o placere sufleteasca:stia ca e diferita.Mereu ii placuse sa iasa in evidenta,insa niciodata nu avea cu ce.
O vreme totul mersese bine.Era impacata cu talentul ei.Pana cand a ajuns la noua ei familie.Avea aproape 11 ani atunci.

Ofta adanc,apoi se ridica in picioare.Se misca lent dea lungul lacului.Vizibilitatea era redusa.
"Scuze!"
"Nu-i nimic.Noi trebuia sa fim mai atentiCe cauti aici?"
"Harry,Ginny,imi pare rau,nu v-am vazut.Ma plimb.Lacul noaptea e feeric""Singura?" o intreba in final Harry.