Fusul destinului

[Ingrid Flamesbort]

Sper ca nu va suparati ca fac dublu-posting, insa incerc sa scot acest topic de la naftalina. Continui:

O raza de soare imi mangaie obrazul. Imi este greu sa ma gandesc ca ma voi intoarce la scoala in mai putin de 2 saptamani. Vacanta mi-a linistit gandurile, cel putin atat cat se putea. La scoala voi fi prinsa din nou in vartejul sentimentelor. Vacanta mi-a reamintit de Eduard. Era un coleg din fost scoala. Niciodata nu l-am apreciat pentru ceea ce era si l-am respins. Acum, regret tot ce-am facut, insa e prea tarziu pentru a da inapoi. Doar lacrimi. Atata durere si suferinta pentru cineva, o persoana. A insemnat mult pentru mine, insa l-am indepartat din viata mea cu brutalitate. Mi-am amintit parul lui blond, zambetul inocent si duiosia cu care ma privea. Vise spulberate. Doare mai mult decat si-ar putea imagina cineva vrodata.

Scoala... poate fi uneori relaxant sa fii inchis intre cei 4 pereti ai salii de clasa. Sa ma reintorc la scoala va fi un chin in acest an. Voi fi absorbita din nou in acea singuratate obscura care in intuneca mintea. Il voi revedea pe Robert, iar vechile sentimente vor reveni la viata. Este prea mult pentru mine. Nu pot sa mai continui fara sa-mi pese de tot ce este in jurul meu.

Prieteni... Nu exista ceva mai frumos pe aceasta planeta. Daca ai gasit persoanele care sunt dispuse sa fie acolo pentru tine indiferent de situatie, atunci ai prieteni. Traiesti in necunoscut daca nu este nimeni acolo ca sa iti aline suferintele si sa iti incalzeasca inima. E dureros sa stii ca nimanui nu-i pasa de tine. Un val cenusiu de invaluie si nu te lasa sa respiri. Atunci este momentul sa risti totul pentru a ramane in viata. Trebuie sa infrunti fusul destinului.