O dupa-amiaza incarcata

[Kennya Allen]

Incepand sa sorteze fisele si cartile in ordinea cat mai buna pentru a-si face treaba cat mai repede si in acelasi timp cat mai usor,Kennya se uita in jurul ei.Nereida parea cu gandurile in alta parte,numai in viata reala nu.Nu stiai daca avea chef de vorba asa ca preferai sa pastrezi linistea.Se uita spre lac si vazu un grup de fete care se alergau.Cred ca se jucau leapsa.Pareau asa fericite si lipsite de griji. Timp de cinci minute le tot urmareai jocul si te gandeai ca ti-ai fii dorit mult sa fii si tu libera. In momentul urmator Kennya isi daduse cu o carte in cap, zgomotul facut de aceasta o facu pe nereida sa tresara.

"Scuze daca te-am speriat.Nu stiu ce am in capul asta." zise stanjenita Kennya
"Sincer nici eu." zise imediat Nereida cu putin amuzament in glas

Cu grija fara sa mai faci vreo miscare brusca ca sa nu se mai repete intamplarea,luai cartea din nou in mana si o asezai pe iarba verde. Cu mana dreapta intinsa spre o coala alba si cu ochii in carte incercai sa-ti dai seama ce anume trebuie sa completezi in fisele alea care ti-au ocupat toata ziua.Inercai din rasputeri sa nu injuri printre dinti sau sa blestemi pe cineva.Era chiar mai suparator decat credeai ca o sa fie.Daca stiai nu te mai ofereai voluntara si acum ziua asta era libera si perfecta pentru dormit. Cu greu ai acceptat ca asta iti este destinul.Cu o miscare din umeri gen "asta este" ai inceput sa scrii cat de mult puteai.

"Sooo,tu ce faci pe aici?" intreba Kennya
"Uite stau si ma bucur de ziua asta." raspunse cu o nota de plictiseala in glas
"Chiar asa plictisitoare este viata ta?"
"Pai sincer habar n-am."

O harmalaie mare venita dinspre lac iti atrasese atentia.Nu numai tie,ci intregii curti.Acolo 3 fete se chinuiau sa o scoata pe o a patra din lac.In acel moment iti dadusei seama ca in timpul alergarii probabil s-a impiedicat de ceva si a cazut in apa statornica a lacului.Unii baieti din anul sase incepura sa rada cu pofta. Nu stiai de ce ai sentimentul asta,insa si tie ti se parea foarte amuzant si era greu sa te ambtii in a nu rade.Pana la urma ai cedat si din cate observasei Nereida era in aceasi situatie ca tine.Putin mai fericta incepusei sa scrii din nou.Pana si Nereida nu se putea oprii din zambit.

'Pana la urma nu va fii o zi asa plictisitoare cum am crezut' iti zisei in gand