O zi minunata

[Nereida Devon]

OCC: / Boul meu? wtf...nu te mai lua de david k ma iau de Harry!

Nereida dadu ochii peste cap exasperata in timp ce Ginny facea tumbe de fericire alaturi de piticii ei.
"Vrei sa termini?" striga Nereida.
"Las-o daca se simte bine" ii zise David care isi revenise si se ridica.
"Unde mergi?" intreba Nereida.
"Unde mergem eventual....hai sa facem o tura a lacului...vreau sa iti arat ceva..." zise el si ii intinse mana Nereidei ca sa o ajute sa se ridice.
Pornira incet la plimbare, tinandu-se de mana. Din cand in cand se mai priveau in ochi, apoi zambeau ca si cum erau pentru prima data la plimbare.
Ajunsesera deja destul de departe, intr-o zona pe care Nereida nu o mai vazuse pana acum....
"David...mai mergem mult? Deja ma dor picioarele!"
Baiatul se uita in dreapta si in stanga, parca se asigura sa nu fie nimeni apoi baga mana in buzunar si scoase o cutiuta imbracata in catifea verde. Se uita apoi in ochii ei...nestiind ce sa spuna.
Nereida privi catre cutie...si incet...parca ezitand....deschise cutia. Inauntru se afla un lantisor de argint pe care se sprijinea un medalion superb facut din smaralde mici.....medalionul reprezenta initialele lor N si D, aproape suprapuse.
"Vreau sa nu ma uiti niciodata" ii zise David Nereidei.
Fata rosi, mangaie obrazul lui David apoi se apropie incet de el, sarutandu-i buzele.