Intrunirea neasteptata

[Nereida Devon]

"Horcruxuri? Ma gandeam eu ca ati incercat asa ceva...dar....Deci asta pazesc devoratorii?" zise fascinata Nereida.
Fetele o privira mirate...nu intelegeau cum de stia Nereida asa ceva.
Nosgoth zambi batjocoritor.
"Te-ai cam delasat vere...nu mai e asa secret acum, nu? Pana si o fata de 17 ani iti afla secretele intunecate....slab Marvolo."
Voldemort se stapani.
"SI tocmai din aceasta cauza vreau ca nimeni sa nu ajunga la ele. Doar eu, maretul Lord Voldemort, stiu cum sa ajung la ele!"
"Le-ati ascuns in locuri ce au legatura cu viata si cariera voastra...nu? Sau cel putin eu asa as face." ii zise Nereida.
In secunda urmatoare, Voldemort era fata in fata cu ea, cu bagheta indreptata spre pieptul fetei. Pentru prima data il vedea asa de aproape pe idolul ei...mai aproape ca niciodata de Lordul Intunecat...si de moarte probabil.
Nereida sufla repede si greu...dar nu ii era frica.
"Oare pot avea incredere in voi? Poate Lordul Voldemort sa lase lucrurile asa cum sunt? RASPUNDE-MI!"
"Lordul meu...as prefera de 1000 de ori moartea inainte sa va tradez. Viata mea va apartine!" spuse Nereida.
"La fel si a mea.." zise Jade ridicandu-se in picioare.
"As spune si eu ca va apartine viata mea...dar sunt deja moarta." spuse putin jenata Samantha.
"Pot garanta pentru toti..." interveni Lucius apoi inghiti in sec, parca dorindu-si sa fi tacut.
Voldemort isi lasa jos bagheta, se departa de Nereida apoi isi intoarse brusc bagheta catre Draco, care zacea speriat intr-un fotoliu.
"Dar tu baiete? Tu Draco....iti oferi viata pentru Lordul tau?"
"E..eu..." zise el balbait.
"CRUCIO!" striga Voldemort iar Draco se tranti pe podea, ghemuindu-se si urland de durere.
"Asta patesc lasii...ai noroc cu Occlumantia...ca ti-am citit gandurile...oricum esti prea las ca sa ma tradezi." ii spuse cu dispret Voldemort.
Nosgoth incepu sa aplaude...evident la batjocura.
"Bravo...bravo...te bazezi pe lasitatea altora ca sa nu fi tradat."
"Vremurile disperate cer masuri disperate varule...Dar tu? Inca nu m-ai tradat....o vei face oare curand?"
"Ti-am spus ca nu iti tin partea...nici tie si nici lui Dumbledore. Dar e amuzant sa va vad luptand pentru un amarat de baiat...Eu l-as fi terminat demult..."
"Si atunci de ce nu ai facut-o? Pentru ca esti prea las ca sa intri in mijlocul luptei? Te multumesti sa fi spectator...."
Nosgoth se ridica in picioare.
"Cum indraznesti? Eu nu sunt las! Nu lupt pentru o cauza care nu ma priveste!"
Cei doi se privira in ochi...erau in multe feluri asemanatori...dar totodata foarte diferiti...