Intalnirea secreta

[Kennya Allen]

Kennya lua cina linistita in acea seara. Totul era la fel cum a fost intotdeauna. Miile de voci ale elevilor rasunau ca un ecou in urechile viperinei. Marea Sala era neincapatoare de-a dreptul, fiecare loc era ocupat de catre un elev ce isi umplea farfuria cu bunatati. Miile de spiridusi ce lucrau la Hogwarts isi faceau bine treaba, chiar daca uneori viperina isi dorea sa mai manance o friptura sau o ciorba de spiridus. Lua o gura din pocalul plin cu suc de dovleac si se uita in jur. Intalni o figura cunoscuta ce ii facea cu ochiul. Kennya zambi de la departare si se intoarse la farfuria ei. Se uita pe cerul din Marea Sala ce partea clar si plin de stele.

Cand isi termina cina, se ridica cu o miscare vinovata in picioare si isi facu loc prin multimea de vrajitori spre iesire. O data ajunsa pe coridorul pustiu, se uita spre Marea Sala sa vada daca nu e urmarita de cineva si usor se strecura pe terenurile Castelului. Parea destul de precauta fiindca nimeni nu avea voie in afara Hogwarts-ului pe timp de noapte. Insa Kennya stia exact ce face. Se uita in sus si observa miile de stele si constelatii ce pareau ca alcatuiesc un tablou extrem de complex. Se indrepta spre Padurea Interzisa de unde se auzeau strigatele si ureletele animalelor salbatice. Insa chiar cand ajunse la periferia ei coti la dreapta si se trezi fata in fata cu Salcia Batausa.

Salcia parea ca deja i-a simtit prezenta fetei si dadea de nebuna cu crengiile in toate directile. Kennya isi dadu ochii peste cap sperand ca nu va fii nevoita sa recurga la vraji. Daca dorea in continuare era mult mai usor. Pana la urma isi scoase bagheta din buzunar si o sficui in aer. Dupa o vraja abia soptita, butonul ce oprea Salcia se apasa si aceasta revenii la stagiul de copac inert. Kennya pentru ultima oara se mai uita in jurul ei pentru a fii absolut sigura ca nu a vazuto nimeni si inainta spre scorbura ce se afla la radacinile Salciei. Imediat ce intra in ea, crengile incepura din nou sa se zbata cu putere. Kennya o lua in fata prin tunelul destul de ingust ca sa ajunga in faimosul Urlet in Noapte.

Isi indrepta spatele fiindca o durea din cauza ca statuse cocosata cat traversa tunelul si acum se uita in jur. Nu se auzea nici un fel de zgomot asa ca inainta prin camera prafuita pana la usa. Geamurile erau complet zidite, iar altele aveau scanduri de lemn batute in cuie. Kennya se intreba care mai era rostul cu draperiile pline de doxii. In timp ce mergea de-a lungul Conacului, observa mobilierul vechi si ros de molii. La fiecare pas facut de viperina praful se ridica in aer facando sa tuseasca. Ajunsa in sfarsit la ultimul etaj observa ca era singura. Deci ceilalti inca nu ajunsesera. Probabil inca mai erau la masa. Dadu din umeri si incepu sa faca focul fiindca era cam frig.