O scrisoare furtunoasa

[Kennya Allen]

Cateva bufnite ce stateau linistite pe o craca se speriara si zburara chiar langa tavan. Enervata fiindca fusese oprita din scris Kennya se uita spre usa. Isi pierdu concentrarea de tot ca sa observe un motan ud fleasca ce intrase in Turnul Bufnitelor ca sa se incalzeasca si sa scape de ploaia de afara. Blair rase si se duse sa inchida usa dupa motan sa nu mai scartaie din cauza vantului. Kennya se intoarse la scrisoarea ei incercand sa scrie cat mai frumos. Parintii ei erau niste persoane extrem de ordonate si Kennya stia cum sa-i linguseasca. Termina scrisoarea si o impacheta. Lua prima bufnita care ii iesi in cale si ii legase pergamentul de picior.

Aceasta nu parea foarte fericita si incerca sa scape de viperina care incerca sa o trimita in ploaie pentru a livra scrisoarea. Pana la urma reusi sa o dea afara pe geam si o intreba pe Blair daca nu isi trimite scrisoarea. Aceasta fusese prea atenta la cele intamplate ca sa isi mai aminteasca ce avea de facut. Inceta sa mai mangaie motanul ce acum statea pe niste paie curate si torcea. Acelasi lucru il facu si Blair, lua prima bufnita ce parea mai robusta sa nu fie luata de vant si o aruncase pe fereastra cu tot cu pergament. Fetele se uitau acum triste la vremea ingrozitoare de afara. Se gandeau cu regret la drumul inapoi spre Castel.

Cele doua insa cazura de acord sa mai ramana in Turnul Bufnitelor pana ce se va oprii ploaia sau macar pana se va mai rari. Era destul de cald si primitor in incapere asa ca cele doua se asezara comod si se uitau pe peretii inalti. Uneori isi trimiteau priviri de genul o sa stam ceva mai mult aici dupa cum se vede ca ploua si uneori radeau de propria lor situatie. Kennya vedea partea buna a lucrurilor asa ca nu era prea deranjata. Macar apucase sa trimita scrisoarea fara sa se mai intoarca la Castel dupa o pana si calimara. Era culmea sa faca drumul degeaba. Cele doua incepura sa discute despre fel de fel de chestii in timp ce ploaia rapaia in geamuri.