Despina Damianeci

[Andreea Rose]

Am capitole scrise la calc, deci pot pune mai des. Ms mult de commu'ri. Si Denis, dragul meu, ma bucur ca ti'ai spus parerea inca o data.

Iata si continuarea ;-)

-------------------------------------------------------------------------------------

Capitolul 2

***

Deodata dupa cina, Despina, sub privirile curioase a celor din jur, se ridica de la masa si se duse in dormitorul viperinelor. Se aseza pe patul ei, care avea lengerie neagra cu dantela verde. Isi scoase din masuta de langa pat o carte mare si groasa pe care scria cu litere argintii "Tainele Viperine" si incepu sa o rasfoiasca. Se opri la o pagina pe care era evidentiata imaginea stemei viperine si langa ea era un joben magic, exact ca si acel care, nu demult, fusese asezat pe capul ei. Ii atrase atentia un pasaj:

#Daca Jobenul Magic va sfatuit sa va mai ganditi inainte sa spuneti "nu", cand auziti numele altor case, iar dvs. ati continuat sa fiti incapatanat si sa o tineti una si buna ca sunteti un viperin adevarat, sa stiti ca nu e asa, deoarece ... #

Fara sa o mai intereseze ce scrie mai departe, Despina arunca cartea in peretele din fata sa si stranse din pumni, gandindu'se: " Eu sa nu fiu o viperina adevarata??? Eu urmasa lui Salazar Slytherin!?! ... CARTE STUPIDA!!! " Deodata isi aduse aminte convorbirea cu jobenul:

#- Hmm ... curaj, suflet bun, mandrie ... poate cercetasi???
- NU! Categoric NU! interveni fata.
- Dar eu cred ca e bine asa, desi vad si alte calitati, care apartin altor case:
- Ura si Hitrete ca a viperinilor ...
- chiar si un pic de bunatate ca a OchilorDeSoim ...
- Ce??? Eu la ODS??? Su eu cercetasa?!! ... Eu sunt viperina si basta ... daca privesti mai atent poti vedea cine sunt cu adevarat! Urmasa lui Slytherin!
- Dr i sange-mal ... deci DA ... spui adevarul. Fie - VIPERINI!!! striga jobenul, sub marea mirare a tuturor si sub marea bucurie a Despinei. #

" A dorit sa ma sorteze la cercetasi! Ce cercetasa din mine ... ?! Rusine si atat! Mai bine imi pun bagheta la tampla si rostesc cele 2 cuvinte magice - Avada Kedavra! "
Gandurile'i fusesera intrerupte de usa care se deschise. Erau colegele ei, Pansy Parkinson si Millisent Bullstroud. Discutau ceva si isi suradeau multumite. In timp ce Millisent intra in baie, Pansy scotocea ceva in dulap. Andreea dovedi sa le studieze profilurile. Millisent - o roscata grasuta si cu forme pline. Nu era chiar inalta. Pansy nu era nici ea inalta. Avea parul negru si ochii de aceiasi culoare. Era frumusica si chiar sexy ...
Privind'o pe Pansy, Despina nici nu observa ca aia, la randul ei, o privea uimita din cale'afara. Pana la urma, Pansy se aseza langa ea si incerca sa'i zambeasca, ceia ce nu prea'i reusi, dar totusi zise:
- Buna ... sunt Pansy Parkinson, vrajitoare din familie aristocratica, cu sange-pur ... din Anglia. Una dintre cele mai instarite. Despina ramasese cu gura cascata! Langa un simplu "buna", fata asta a adaugat atata supraapreciere si lauda!! Ca sa nu fie mai tarziu reprosuri si intrebari in plus, Despina decise sa'i spuna adevarul despre ea, fiind constienta ca a 2-a zi vor afla toti viperinii.
- Buna Pansy. Sunt Despina Damianeci si sunt o sange-mal, dar cu toate astea, sunt si eu dintr'o familie foarte bogata din Anglia ... doar ca parintii mei sunt incuiati. Vazand ochii plini de uimire a fetei, Despina surase si mai adauga, ridicandu'se de pe pat:
- Ahh ... si nu te mira ca m'a sortat jobenul la viperini ... asa si trebuia sa fie. Zicand asta, Despina parasi dormitorul si se porni spre cel mai drag loc din castel, adica la lac. Ii placea enorm sa stea langa apa si sa mediteze. Ajunse cu usurinta la lac, deoarece stia perfect toate locurile din castel, deoarece in ultimele 2 saptamani de vacanta a stat in castel si a facut cunostinta cu imprejurimile. Nimeni nu o vazu cum iesi din castel, deoarece avea pe ea mantia invizibila, pe care i'a daruit'o Albus Dumbledore ... cand era mai mica. Stia ca si Harry Potter are una. Cand ajunse la lac isi scoase mantia de pe ea si o puse jos, pe iarba moale. Se intinse si inchise ochii, gandindu'se la ceea ce vor zice viperinii ca e o sange-mal. Trebuia sa tina capul sus orice nu s'ar intampla.

***

Severus Snape statea pe fotoliu, la el in cabinet si scria ceva pe un pergament alb si lung, dar gandurile ii erau cu totul in alta parte. Trantise nervos pana pe masa si'si lasase capul in maini.
" La naiba ... ce nu e in regula cu tipa asta. Cum e posibil ca o sange-mal sa nimereasca la viperini. Chiar si vrajitorii cu sange semipur au foarte putine sanse, daramite cei cu sange-mal! Nu s'a mai auzit asa ceva. Adica ... Lordul Intunecat e cu sange-semipur ... unul dintre putinii (pintre care si eu) care au nimerit la viperini. Dar el e urmasul lui Salazar Slytherin ... oare sa fie si ea??? Nu!!! Trebuie urgent sa vorbesc cu Albus. " isi zise Severus, pornind spre camera de zi a viperinilor, caci trebuia sa vorbeasca cu ei si precis inca nu dormeau, chiar daca era ora 23:00 ... cel putin cei din anii 5.6.7 ...
Ajuns la locul cu pricina, Severus ii vazu pe Malfoy, Parkinson, Zabini, Bullstrout, Crabe, Crabe, Goyle si inca cativa din anul 6. Serveau wiski si bere si discutau. Vazandu'l pe Severus nu avura prea mare reactie, dar totusi se abtinura sa bea de fata lui.
- Draco, sper ca pana la ora 02:00 ve'ti termina ... hmm ... petrecerea de inceput de an. Acum atentie la ce va spun: Sa nu va vad noaptea pe coridoarele Hogwartsului. Multumitii lui Merlin pentru libertatea pe care o aveti aici, caci altii nici nu viseaza la asa ceva. Si Draco ... tu vei avea grija sa fie asa cum am zis eu, caci esti Perfect. Cred ca m'ati inteles ... ahh ... si as vrea sa vorbesc cu miss Damianeci ... Pansy, poti s'o chemi?
- E o sange-mal ... chiar ea mi'a spus'o!!! tipa Pansy ca o apucata. - Cum e posibil sa fi nimerit la viperini!?
- Ce??????? interveni Draco. - Sange-mal??? Am spus eu!!! Dar ...
- Uitati de asta si purtati'va cu ea ca cu toti ceilati viperini. Va ordon ... si Pansy ... ti'am spus sa o chemi nu sa o comentezi, le zise Severus. Pansy zise:
- Dar a plecat cu jumatate de ora in urma. Nu stiu unde e. Severus se intoarse si pleca de acolo. " Chiar nu stie ca dupa 22:00 nu se 'plimba' prin castel??? La naiba! " se intreba Severus, pasind pe coridorul intunecos.

***

Despina se plictisi sa stea langa lac si i se cam inchideau ochii. Privi la ceasul de pe mana: era ora 00:30 deja. Se porni spre castel, desigur cu mantia invizibila pe ea. Trecand pe langa Sala Mare si dorind sa mearga spre dormitor, de dupa colt, iesi cineva de care se ciocni si cazu jos lovindu'se la picior. Mantia ii aluneca si ea ridica ochii sa vada cine e vinovatul ... oopss ... era seful casei ei, care acum o privea enervat la culme. Avea mainile incrucisate la piept si ii zise:
- Miss Damianeci. In primul rand vrea sa va aduc la cunstinta ca nu se "plimba" prin castel dupa ora 22:00. Si intr'al 2-lea rand as vrea sa va intreb unde naiba ati fost cu mantia invizibila pe dvs. si de unde naiba ati luat'o. Despina isi reveni si se ridica de jos, scuturandu'si hainele de praf. Micsora repede mantia invizibila cu bagheta si o puse in buzunar. Severus ridica o spranceana in sus, mirandu'se de indrazneala ei, dar tacu asteptnd raspunsul:
- Domnule profesor: e mantia mea si am fost la lac, caci imi place locul acela. Nu am stiut ca nu se poate de iesit dupa 22:00 (OMG - ca niste copilasi micuti, mai gandi ea). Nu se va mai repeta. Snape intelese tot si mai intelese ca fata nu are de gand sa'si ceara scuze.
- Si nu va cereti scuze? intreba el pe un ton cat se poate de ironic.
- De ce as face'o? intreba ea uimita. - Doar nu am facut nimic, care am stiut ca e interzis. Snape statea buimac si nu'i venea sa creada ceea ce aude. Sa fi fost tipa de la alta casa o nimicea pe loc. Ramase calm si zise:
- Bine puteti pleca, de data asta nu va iau puncte de la casa. E prima si ultima data cand va iert. Despina il privi straniu si dadu din cap, in semn aprobator. Facu cativa pasi si auzi din urma:
- Si nu aveti de gand sa spuneti "Multumesc"? intreba Snape din ce in ce mai iritat.
- Eu nu mai spus cuvinte de genu' de cativa ani si nimanui. Snape ramase imarmurit.
- Dar cum multumiti cand e nevoie, trimiteti bufnita cu scrisoare? intreba el pe un ton sarcastic.
Despina se porni spre el si cand ajunse in dreptul sau, se ridica putin in varful degetelor si il saruta pe obrazul drept. Apoi se inlatura si ii zambi, zicand:
- Asa. Apoi se intoarse si plecase spre dormitor. Severus ramase ca o stana de piatra cu gura cascata. La asa ceva nu s'a asteptat. Nu putea lasa lucrurile asa ... isi permitea prea multe tipa asta. Dar daca se gandeste mai bine ... i'a placut sa'i simta buzele fine pe obrazul sau aspru. "Umff ... voi inebuni degraba cu asa ganduri!" isi zise el, pasind nervos spre dormitorul sau. Noaptea asta nu va putea dormi normal.

***

-------------------------------------------------------------------------------------