Lectia numarul IV - Dragonii

[Kennya Allen]

Nota profesorului : Aceasta lectie are nivelul de dificultate 3

Dragonul este o creaturã de obicei descrisã ca fiind un ºarpe mare ºi puternic sau o altã reptilã cu abilitãþi magice ºi spirituale. În zoologie, cuvântul dragon este cuprins, singur sau în combinaþii, în denumirea comunã a unor specii de animale actuale: viermi (dragonul, numit ºi vierme de Guinea sau filarie de Medina), peºti (dragonul de mare, peºtele-dragon), reptile (dragonul de Komodo) etc. Numele "dragon" înseamnã "reptila morþii". Variatele fiinþe care azi poartã numele de dragon probabil cã nu au o singurã origine, iar semnificaþiile lor sunt foarte diverse. Simbol al vieþii în China, animal protector în Indonezia, pãzitor al sãbiilor în Japonia, malefic ºi viclean în Europa, dragonul se întâlneºte în peste tot in lume.

De obicei, dragonii din est, dragonii chinezeºti sunt fiinþe benefice ce aduc noroc. În mitologiile vestice, ca cea greacã sau cea celticã, dragonul este o încarnare a rãului. De asemenea în mitologia persanã dragonul este malefic. În mitologiile bãºtinaºilor americani, dar ºi în estul Asiei, ei sunt vãzuþi ca forþe primare ale naturii ºi ale universului. Sunt asociaþi cu înþelepciunea - sunt mai inteligenþi ca oamenii - ºi cu longevitatea. De asemenea, pot avea puteri magice ºi supranaturale ºi sunt reprezentanþi ai mediului acvatic. Ei personificã apa, fântânile, ploile ºi râurile. Unile culturi înzestreazã dragonii cu darul vorbirii.

Sunt de obicei înfãþiºaþi ca niºte ºerpi sau ºopârle de dimensiuni mari, uneori împrumutând ºi trãsãturi de pasãre de pradã. Au corpuri alungite, solzoase, clocesc ouã. Dragonii au aproape întotdeauna ochi mari, trãsãturã care stã la originea cuvântului "dragon" în multe culturi. Adeseori, dar nu întotdeauna, au aripi ºi rãsuflare incandescentã. Dragonii sunt mari colecþionari de comori. Cei care vorbesc sunt amatori de ghicitori. Pentru a le câºtiga încrederea trebuie sã participi la un concurs de ghicitori. Uneori câºtigãtorii sunt lãsþi de dragoni cãlare pe ei în zbor. În simbolismul medieval, dragonii erau o imagine a apostazei, a trãdãrii ºi a perfidiei, dar ºi a furiei ºi invidiei.

Era asociat ºi cu calamitãþile naturale. Multiplele capete erau simbolul decadenþei ºi opresiunii ºi chiar al ereziei. Cu toate acestea, unele popoare europene au vãzut în dragon un simbol al independenþei, al suveranitãþii ºi puterii. Dragonul poate însemna ºi inteligenþã; doborând un dragon, eroii din basme nu numai cã aveau acces la comoara pãzitã de acesta, dar în plan simbolic însemna cã a învins pe cea mai vicleanã dintre creaturi. Joseph Campbell, în Puterea mitului magic, vedea în dragon un simbol al divinitãþii ºi al transcedentalului, pentru cã reprezenta unitatea dintre Cer ºi Pãmânt combinând ºarpele (terestru) cu aripile unei pãsãri sau a unui liliac (celest).

TEMA: Scrieti aici un eseu de cel putin 20 de randuri despre un anumit tip de dragon. Specificati printre multe altele numele lui original, cel latinesc, locul unde traieste, modul de viata, infatisarea, pentru ce este recunoscut si la ce foloseste.