Despina Damianeci

[Andreea Rose]

Acum sa spun eu, ca sa nu se inceapa nici o cearta. Doar am zis ca nu am nevoie de comm'uri de genu' ... minunat, frumos, magnifix, extra...etc...
As vrea sa imi spuneti ce va place si ce nu va place. Si nu doar ce nu va place sau doar ce va place, cum a facut'o Raizen, sau restul.
Ms tuturor pentru comm'uri. Si apropo Kennya, daca nu citesti ficul, nu cred ca mai are rost sa te obosesti sa scrii comm'uri nu la tema. Nu va certati dar lasati comm'uri, va rog eu. Asa e stilul meu de a scrie si schimb foarte mult caracterele personajelor. Nu imi place sa fie ca si in carti. Ms Andru ... iata pentru tine mai pun cont.

ps: Am pus de la inceput avertizare, asa ca cine are mintea curata sa nu citeasca capitolul.

Capitolul 8

***

In fata lor statea Albus Dumbledore in propria'i persoana. Malfoy se inlaturase de langa Despina si cu aceiasi ura in privire, dar cu o voce mult mai calma, zise:
- Albus. Ma bucur sa te vad. ( dar dupa cum a zis'o, si dupa expresia fetei sale, evident nu se bucura deloc).
- Si eu Lucius. Vad ca deja mi'ai cunoscut nepoata. Despina poti pleca, zise Dumbledore zambind'ui.
- Ne mai vedem Mr. Malfoy, zise Despina privind'ul drept in ochi cu ironie.
- Neaparat, ii raspunse Lucius cu acelasi ton, apoi dupa ce pleca fata, isi indrepta privirea spre Dumbledore si zise:
- Albus, cred ca ai anuntat de Ministrul Fudge ca voi veni la Hogwarts cu un mic control ...
- Nu cred ca acesta e motivul principal Lucius, zise Dumbledore calm.
- Ei bine. Mi'a fost dor de Draco, dar cred ca astea sunt deja problemele mele personale.
- Ar fi bine sa fie asa Lucius. Spor la munca. Ne mai vedem.
- Fara indoiala Albus, zise Malfoy si pleca de acolo.

***

- Ai vorbit cu ea? intreba Draco cu ingrijorare in voce.
- Da Draco. Ai avut dreptate. Copila asta e neinfricata si se cam supraapreciaza. Azi ma voi intalni cu Lordul Intunecat si ii voi transmite toate informatiile prin legimentatie. Daca e aceea pe care o cautam, Lordul o va recunoaste imediat. Acum trebuie sa plec. Te voi contacta cat se poate de repede si tine'te cat de aproape de ea ... incearca sa te apropii cumva de ea.
- Bine tata.

***

Ora de potiuni trecu foarte greu, mai ales pentru cercetasi. Neville a pierdut tocmai 30p. si in plus, profesorul era foarte enervat. Mafloy aparu la jumatate de lectie si Snape ii facu semn cu mana sa treaca la loc, fara sa'l intrebe unde a fost.
In sfarsit a aparut si momentul mult NEasteptat de Despina ... ora suplimentara de legimentatie cu prof. Snape. Fata statea in cabinetul lui personal si il astepta. In jur erau rafturi pline cu carti, cu ingrediente pentru potiuni si cu diverse sticlute. La mijlocul camerei era o masuta mica si 2 fotolii de culoare verde. Peretii camerei erau si ei verzi. Si chiar daca in camera predominau culorile ei preferate, viperina nu se simtea comod deloc, deoarece il astepta pe EL...
Ii ramase doar sa spere ca profesorul nu ii va aduce aminte de incidentul de ieri. Deodata fata tresari, caci usa cabinetului se deschise cu zgomot. Ea isi puse repede masca de indiferenta pe fata si privea drept inainte.
- Miss Damianeci, zise Snape asezandu'se pe fotoliul liber. - Spuneti'mi ce stiti despre legimentatie, desigur daca stiti ceva. Despina rasufla din greu si zise:
- Prin acest proces, Voldemort ...
- Vas ruga sa nu'i mai pronuntati numele in prezenta mea! o intrerupse profesorul.
- Bine. Prin acest proces, adica cu jutorul acestor ore suplimentare, imi voi apara mintea si gandurile de ... aaa ... Lordul Intunecat.
- Perfect. Dar ar mai trebui sa mai stiti ca e un proces foarte dificil si va trebui sa depuneti maximum efort, ca sa reusiti. Asa ... incepem. Pregatitiva, caci eu voi intra in mintea dvs. ...
- Stati!
- Da?
- Dar e secret! Gandurile si amintirile mele sunt secrete! Nu sunt de acord!!!
- Pentru mine nu'i nici un secret, ca si pentru Lordul Intunecat. Umff Merlin ... am scapat de Potter cu replicile lui stupide si acum am dat de altcineva exact la fel. Miss Damianeci, nu sunteti copil mic dupa cate vad. Trebuie sa intelegeti ca trebuie neaparat sa fiti buna in legimentatie ... e pentru binele dvs.
- Dar ...
- Nici un dar!
- Vreau doar sa stiu ... nu ve'ti spune nimanui nimic?
- Nu e in interesul meu. Incepem. Snape isi indrepta bagheta spre ea si pronunta:
- Legiments!
- Prot... incerca ea sa pronunte vraja de aparare dar nu reusi.
- Finite incantatum! striga Snape enervat. - Nu va protejati cu "Protego" caci vraja se intoarce impotriva mea. Incercati doar sa va blocati mintea complet, gandindu'va la ceva ... hmm ... la valurile marii de exemplu.
- Bine, zise Despina pe un ton vinovat.
- Legiments! pronunta iar Snape. Deodata fetei i se invarti capul. Era intr'o incurcatura nemaipomenita. Simtea prezenta lui la ea in minte si ganduri'le ii rataceau prin tot capul, atingand'ui toate simturile. Deodata Snape se opri in fata unei amintiri ale fetei. Despina incerca sa protesteze, dar nu i se primea decat sa geama incet si sa rasufle din greu. Si ce vazu Snape atunci:

" Un tip brunet statea peste Despina, care pe atunci avea aprox. 14 ani, si ii rupea hainele de pe ea. Fata incerca din rasputeri sa se elibereze din bratele sale, dar el o tinea prea strans. Tipul se apleca si in timp ce'i mangaia corpul dezgolit, o saruta. Despina il musca de buze, dar asta il excita si mai mult. Ii trase o palma puternica peste obrazul stang si ea incepu sa planga. Deodata intre ei a aparut o lumina verde stralucitoare, care l'a aruncat pe tip in peretele din spatele sau. Era mort. Despina era speriata. S'a ghemuit intr'un colt de pat si privea inspre corpul neinsufletit al violatorului sau ..."

- Stop! Ajunge!!! striga ea la profesorul, care era aproape socat.
- Finite incantatum! zise el calm si o privea ganditor. Ea isi ridica picioarele pe fotoliu si isi incolaci mainile in jurul genunchilor. Puse capul pe genunchi. Plangea ...
Atunci Snape deja nu stia ce sa faca. Se scula si se apropie de ea. Ii puse mana pe umar, nestind ce pas va fi urmatorul. Ea nu avu nici o reactie. El incepu sa o mangaie nehotarat pe cap.
- Miss Damianeci ... Despina ... linisteste'te! E doar o amintire, e trecut!
- Mda ... Trecut care a lasat o stampila buna pe prezent si pe viitor! zise ea incet si cu lacrimi in ochi. - Stiti ... acum urasc orice atingere din partea barbatilor. Pe toti ii urasc! Severus isi aduse aminte de incidentul cu ruptul bluzei si zise:
- Iarta'ma. Nu am stiut Despina ...
- Eu spun in general ... nu am spsu nimic concret.
- Se poate sa te intreb ... de ce tipul ...
- A murit pentru ca atunci a fost prima data cand mi'am descoperit puterile magice neverbale. Atunci nu imi puteam controla magia.
- Bine, incheiem tema asta. Pentru azi e de ajuns. Trebuie sa te odihnesti ... mai citeste ceva literatura la tema. Esti libera si nu'ti fa griji, zise Snape si se scula de langa ea, vazand ca s'a linistit un pic. Despina se scula si aproape cand iesi din cabinet se intoarse si zise:
- ... Multumesc ...
Snape doar dadu din cap uimit. "Oare chiar mi'a multumit in serios? Era atat de serioasa cand a zis ca nu a mai spus cuvinte de genu' de cativa ani ... de ce a facut'o acum dar?"

***

"De ce am pronuntat cuvantul acesta ... doar mi'am zis ca nimeni nu merita asa cuvinte din partea mea, in afara de Albus. De ce?!" gandi ea in timp ce mergea spre camera de zi a viperinilor. Amintirile trecutului ii bantuiau mintea si ca sa scape macar pentru putin timp de ele, a baut o potiune pentru somn fara vise si a adormit. (chiar daca era atat de devreme: ora 19:00).

***