Ultimul capitol

[Arianna Lovegood]

Trecura multi ani dupa aceea si in jur domnea pacea si linistea. Arianna intra in gara King's Cros si se indrepta spre portiune dintre peronul 9 si 10. Se uita in jur si vazu multi copii impreuna cu parintii lor care duceau dupa ei cufere si discutau. Cei mai mici aveau in ochi un fel de teama, in timp ce acei mai mari paseau vioi inainte, dornici sa se intilneasca cit mai repede cu prietenii lor. La prima vedere pareau niste oameni absolut normali, dar Arianna stia prea bine ca de fapt erau vrajitori. Aceasta privi spre bara de piatra care despartea peronul 9 de peronul 10 si porni, de la inceput incet, apoi din ce in ce mai repede spre ea. Deodata ii revenira in minte gindurile pe care le avuse cind, cu 17 ani in urma, trecuse prima data pe peronul 9 si 3/4. Desigur, acum intelegea ca va aunge cu bine de partea cealalta, dar totusi simtea in suflet ceva ciudat. Poate era vorba de un fel de frica, sau poate era vorba de dorul de a pleca iar la Hogwarts...nici ea nu stia despre ce-i vorba.
Dar, deodata, a disparut gara cea luminoasa si cele doua trenuri care stateau pe peroane, si ea vazu in fata o mare de aburi si auzi suieratul Expresului de Hogwarts...acel suierat care ii era atit de familiar si drag. In fata ei se deschise o priveliste minunata: trenul cu aburi, pe peron erau o multime de vrajitori care isi petreceau copiii; se auzeau voci de copii, risete, strigate de bufnite.
Deodata, chiar in spatele ei auzi o voce:
"- Mami, mami, ai vazut trenul? E atit de mare! Dar ai vazut ce aburi scoate? Vai...cite bufnite! Mami...dar cind voi avea si eu o bufnita?"
Vocea era a unui baietel micut, care se uita in jur atit de entuziasmat si parca tot ce vedea il facea atit de bucuros! In urma lui venea un barbat nant, cu parul roscat si o femeie mai in virsta, care, ca si barbatul avea parul rosu.
"-Dragul meu, iti vom lua o bufnita cind te vei intoarce acasa in vacanta de iarna! Dar grabeste-te, trenul se porneste din clipa in clipa. Ia-ti ramas bun de la tati si de la buni."
"- La revedere, sa stiti ca o sa va scriu in fiecare zi, ca sa nu vi se faca dor de mine. Sper ca acolo voi gasi bufnite cu care sa va trimit scrisorile!"
"- Vei gasi cu siguranta!" spuse barbatul. "Si nu iti fa griji, la orice casa vei fi sortat, suntem siguri ca te vei descurca de minune!"
Baietelul se urca in tren si peste putin timp fata lui aparu la una dintre ferestre. Acesta radia de bucurie, pentru ca de mult timp isi dorise sa plece la Hogwarts. Trenul pufai de citeva ori si se misca din loc. Toti copiii se ingramadira la ferestre ca sa-si ia ramas bun de la parinti. Dintre toti copiii Northon iesia in evidenta, pentru ca doar el avea parul roscat...il mostenise pe tatal sau.
" Paaaaaaa........!!!" se auzi la urma si trenul trecu de cotitura, auzindu-se doar citeva suieraturi.