Lectia numarul IV - Dragonii

[Charlotte Ambrosine]

Basiliscul este creatura mitica, asemanatoare serpilor, a carei privire omoara pe cel care il priveste direct, si il impietreste pe cel care il priveste indirect. Atributele vasiliscului isi au originea in mitologia greaca. Cuvantul "vasilisc" vine din grecescul basiliscos care inseamna "micul rege". Este nativ din provincia Cyrenaica, are o lungime mai mica de 50 cm, iar pe cap are o cununa alba luminoasa care apare ca un fel de diadema. Suieratul sau face ca serpii sa iasa din pamant si nu se deplaseaza serpuind intr-o pozitie orizontala ci unduindu`se pe vertical. Plantele se usuca nu numai datorita atingerii sale ci si datorita suflarii lui. Are un efect dezastruos asupra altor animale: se spune ca un calaret a fost ucis de o sabie imbibata cu otrava de vasilisc, iar aceasta a avut efect nu nuami asupra calaretului ci si asupra calului. Regii si-au dorit foarte mult sa vada un astfel de specimen de vasilisc.
Vasiliscii erau denumiti regii serpilor, deoarece, topti serpii si taratoarele evitau intr-un mod intelept pericolul si plecau atunci cand auzeau din departare suflarea regelui lor. Chiar daca in acel moment se ospatau, acestia renuntau la prada si lasau placerea de a manca monstrului regal.
Regele serpilor, jefuit
Totusi vigilenta este multa mai sigura cand vine vorba de aceste jafuri. In Germania se crede ca regele serpilor obisnuieste sa iasa la miezul noptii sa faca o baie de soare la miezul zilei apoi isi lasa deoparte coroana, un trofeu dupa care ravnesc multi. Un calaret a prins momentul oportun si a inhatat coroana iar regele-sarpe si-a chemat aghiotantii pentru a-l urmarii. Cu ajutoul bunului sau armasar omul a ajuns acasa si recunoscator calului sau, dupa ce a descalecat, l-a batut peste gat si i-a spus: "M-ai ajutat ca un credincios!" In acel moment un sarpe care care se ascunsese in coada calului l-a muscat pe calaret, acesta neapucand sa se bucure cum se cuvine de acest jaf. In alt istorisire, o fata care fura coroana este asurzita de strigatul victimei sale, ramanand fara auz. Oricand regele-sarpe nu reuseste sa-si recapete coroana, isi loveste capul pana si-l spulbera ca urmare goanei sale nebunesti. Poate ca in aceste cazuri el chiar isi doreste aceasta soarta care ii este pecetluita de placerea sa prosteasca de a-si aseza coroana pe hainele albe sau albastre sau pe batistele de matase - lucru care ii rapeste posibilitatea de a se bucura de ea, caindu-se grav pentru pierderea ei.
Vasiliscul a jucat un rol important in folclorul popoarelor alaturi de alti monstri, cum ar fi dragonii, inorogii, uriasii si alte bestii fabuloase. El a fost inclus mereu in enciclopediile cu monstrii desi in aparenta este foarte mic. El este subiectul multor opere literare romanesti precum poezia Vasiliscul si Aspida de Serban Foarta si Andrei Ujica (aceasta a inspirat si piesa omonima a trupei Phoenix).