Sa lenevim

[Kennya Allen]

Kennya Slytherin tocmai iesea de la prima ora la care participa pe anul acesta la aritmantie. Capul ei era plin de numere si matematicieni iscusiti. Oboseala acumulata din ultima saptamana isi facea efectul din ce in ce mai mult. In timpul orelor avea tendinta sa isi inchida ochii pentru cateva secunde de odihna, ca sa constate cu stupoare ca se trezea la sfarsitul orei, la auzul clopotelului. Era destul de turmentata si cu munca la ollivander`s, si cu orele, si cu temele si alte activitati extrascolare, care nu puteau fii lasate in urma. Cu pasi anemici se plimba prin scoala, pana observa ca ajunse pe coridorul de la etajul sapte.

Isi indrepta spatele si isi trosni degetele si cu o privire anosta se indrepta spre geamul cel mai apropiat. Intunericul se lasa pe terenurile scolii si cerul rosiatic al asfintitului isi facea loc pe intinsul albastru. Inca o zi avea sa treaca din semestrul acesta. De abia astepta noul an si suprizele ce vor avea sa vina. Un stol de ciori zburau in inaltul cerului, facand niste zgomote asurzitoare. Etajele inferioare erau ticsite cu elevi care se indreptau spre Marea Sala ca sa ia cina. Kennya mancase cate ceva inainte sa intre in ora, asa ca prefera sa stea intr-un loc linistit, nederanjata de nimeni. Pana la urma vazu o usa mare, ce ii facea cu ochiul.

Nu stia ce este cu acea camera la prima vedere, insa cu cat se apropia mai mult, mii de amintiri legate de acea usa ii navaleau in cap viperinei. Si toate diferite. Se intreba daca aparuse datorita nevoii ei de relaxare si liniste. De multe ori daduse peste ea cand se astepta mai putin. Deschise usa cu un scartait usor si facu primul pas in incaperea calda. Deodata Kennya se simti mult mai linistita datorita decorului ce il avea si cu cat se uita in jur, cu atat vroia mai mult sa se aseze pe o perna si sa dorma. Insa intr-o fractiune de secunda, Kennya vazu o alta silueta imbracata cu roba cercetasilor ce isi turna niste ceai intr-o ceasca.