Lectia 7 - Practica

[Kennya Allen]

Kennyei ii scapa un chicot si ridica mana. Raizen ridica o spranceana si ii dadu voie sa vorbeasca viperinei. Aceasta ii spusese domnului profesor daca are nevoie de ajutor, se autopropunea. Afara incepu sa ploua incetisor. Kennya se uita iar pe geam, ascultand ploaia care, in curte, langa scara de la intrare, scotea un clipocit usor, cald. Kennya simti pofta de a fii din nou copila, langa vechii ei prieteni. Totusi ceva fusese facut pentru aceasta ora, care nu inceta sa o linisteasca pe viperina. Parea facuta in exclusivitate, fiecare amanunt calculat la mare precizie. Ignorand susotelile si zgomotele din jur se uita iar la profesor.

Parea in anii douazeci si vigurozitatea se citea pe fata lui. Multe fete se uitau cu ochii duli spre el inerand sa-l farmece. Kennya zambea a beata, asultand zisele profesorului. Uneori mai trageai o privire pe geam, pe terenurile Hogwarts-ului, cu pasi marunti si acoperiti de o roba groasa, un batran urmat de un copil din anul I. Privind, rotindu-si ochii de la elevi la profesor, Kennya simtea tot mai acut nevoie de a rade, sa se amestece cu ceilalti in discutii interminabile, sa nu mai stea incruntata de fiecare data cand ploua.