Jurnalul destinului (Concurs RPG)

[Kennya Allen]

Kennya statea si se gandea ‘Oare urmaresc vreun tel?’. Statea alaturi de Marius, savurand cu multumire atmosfera de pace si iubire; fericirea de azi parea o compensatie a zilelor cenusii de demult, cand tradarile celor mai intime dorinte se petreceau cu o extraordinara discretie, cand orice sentiment era amenintat sa dispara. In acel joc, ceea ce i se va intampla astazi viperinei, va construi un nou capitol in viata fetei. Pana acum traise din amintiri, iar din cate traise ea, toate amintirile mint. Incepand cu cuvintele, totul este fals. Viperina increase sa imprime in memorie intreaga seara.

Fara sa stie cum si de ce, ajunsese la masa cu Marius, fata zambi larg de cate ori se uita in ochii acestuia. Parea sa fie de treaba si de ce sa nu profite de aceasta ocazie. Intuitia o condusese catre o carte din biblioteca, nu putea sa ii spuna destin. Kennya nu crezuse pana acum in destin si cu greu ar putea sa o faca in viitor. Rasfolind amandoi cartea infrigurati, marius ii arata un pasaj subliniat cu creion rosu, insemnat pe margine cu doua linii paralele apasate, cu un alt creion, de culoare violacee. Erau operele si insemnarile discrete ale generatiilor trecute de demult, generatia romantica, pe cand sublinierile mai brutale, erau operele generatiilor noi.

Inca mana in mana, Kennya facu o remarcatie asupra caldurii pe care o emana corpul baiatului. Acesta zambea foarte des catre fata, uitanduse iar cu ochii in carte. Cu o miscare brusca, viperina inchise cartea si se aseza mai comod fata in fata cu baiatul de la Ochi-de-Soim. Se uitau coplesiti unul la altul, ca in fata unei ghicitori nedezlegate, incercand sa inteleaga ce se intampla. Puternice descarcari electrice sfasiau cerul si primii stropi grei ai furtunii ce se dezlantuia incepura sa izbeasca geamurile bibliotecii. Cu firea ei aventuroasa, invatatse sa se teama de orice e nou. Mai ales aproperile intime intamplatoare.

Cufundata in ganduri, inca mai uitandu-se in ochii baiatului, tresari cand ii auzise vocea."Esti bine?" intreba el. Fata se grabi sa-si alunge toate amintirile neplacute ce o coplesira de-a lungul vietii. Cu inima stransa, viperina incepuse sa isi impuna sa nu se mai gandeasca deloc la stupidele si infantilele greseli ale trecutului, care, pana si in clipa de fata ii faceau atat rau. La fel de repede cum incepuse, ploaia incetase si pe cerul maturat de vant, se scaldau razele palide ale lunii. Frigul se napusti asupra incaperii si mai mult, iar Kennya incepu sa tremure.

Marius cu o miscare putin neincrezatoare isi pusese un brat in jurul fetei. Ea ii multumi din priviri, asa ca deschise cartea la loc. Marius isi retrase man ape moment, iar ochii mari ai fetei pareau ca vor sa il retina si cu o voce aproape sugrumata ii sopti ceva la ureche. Nu isi dadu seama daca fusese sub efectul vorbelor sau numai al vocii sale, dar marius se relaxa indata si isi puse din nou mana in jurul fetei care acum citea fericita din carte. Tanara fata aproba cu o voce neutra gestul si ii stranse mana si mai tare.
"Deci pana la urma, care e treaba cu dragonii?" zise fata,facand pe nestiutoarea.