Ultimul capitol

[Denis D. Diggory]

Atunci cand zici ca nu mai ai nimic de pierdut, iti poti da seama cel mai usor ca defapt tu ai foarte multe lucruri in comparatie cu alti oameni. Tu ai o casa, o familie, pe cineva care te iubeste. Insa alti? Nu au nimic din toate astea, dar nu se plang. Merg mai departe, cu speranta ca Soarele va rasari si maine.
Era o zi obisnuita de vara, Soarele stralucea pe cer, vantul adia usor. Defapt, ce putea fi mai frumos intr-o zi din luna august? O mica familie se plimba printr-un parc din Londra. Un barbat care avea in jur de 32 de ani, cu parul negru si niste ochi verzi, ascunsi dupa niste ochelari cu rama in forma de cerc, tinea de mana o femeie foarte frumoasa. Aceasta avea parul roscat, destul de lung si niste ochi ascunsi, verzi spre caprui. In fata lor, o fetita, care avea cam 7 ani, cu un aspect de printesa sarea foarte mult, parand fericita. Era imbracata intr-o rochita roza, lasandu-si parul blond in aer. Mostenea ochisorii barbatului, care era tatal ei, probabil. Cei trei se asezasera pe o banca, incepand o discutie.
-Mami, cand vine? intreba fetita.
Avea un glas foarte frumos, melodios. O privea pe femeie in ochi, fiind foarte entuziasmata. Aceasta ii raspunse ca in curand, lasandu-si fiica sa plece de langa ea. Ea se indrepta spre un baietel care avea in jur de 12 ani.
-John! Ce faci?
-Ah, m-ai speriat! raspunse acesta.Bine, ce sa fac? Ma plictisesc.
-Tu? Tu te plictisesti? intreba micuta, parand foarte suprinsa. Probabil se prefacea.
-Da, Melissa. Nu am voie? Ce vrei sa fac intr-un parc de copii mici? E foarte plictisitor.
-Daca tu zici… ii raspunse, dand usor dintr-o mana.
Se aseza langa o groapa cu nisip, incercand sa construiasca ceva. Baiatul se duse aproape de ea, insa nu indrazni sa se aplece, deoarece nu vreia sa para si el un mucos care se joaca in nisip.
-Ce faceti aici, dragule?
Langa ei aparu o alta femeie, aceasta luandu-si copilul in brate, alintandu-l. John se trase, uitandu-se urat la mama lui. Niciodata nu intelegea ca pe el il plictiseau astfel de lucruri. Si bineinteles, il facea sa para un copilaros, cand el avea, defapt, un viitor mare! Oricum, ii lasa pe ei sa creada ca era doar un ciudat, care nu avea un loc anume in Univers. Vor vedea ei in viitor!
-Lasa-ma! M-am saturat de tampeniile astea! Maturizeaza-te, femeie!
Se rasti el la mama lui, simtindu-se putin ciudat. Asta era! Daca nu intelegea. Se indeparta, plimbandu-se usor printre copaci, incercand sa se concentreze asupra.. Nimicului. Melissa se ridica si ea, indreptandu-se spre parintii ei.
-Mergem? Pe John iar l-a apucat.. Stiti voi. Se crede cam superior.
-Draga mea, fiecare om e diferit, ii raspunse femeia.
-Da-i pace, Ginny.Da, mergem.
Se ridicara, ducandu-se pana la cealalta femeie. Isi luara la revedere, iesind din parc. Mersera pana acasa pe jos, bucurandu-se de timpul acesta frumos si vorbind de viitorul membru ce avea sa soseasca in familia lor, acel copil care ii vor face si mai uniti decat sunt pana acum. O familie de vis.
***
-David! David! Termina!
Un strigat se auzea in toata casa, incercand sa acopere muzica ce era data la maxim. Acesta venea de la un barbat cu parul roscat si inalt, care batea intr-o usa. Pe partea cealalta a acesteia, un baietel care avea in jur de 14 ani era la computer, jucandu-se si ascultand muzica. Usa se sparse, barbatul intrand in camera si luandu-si copilul de bluza, tragandu-l. O femeie ajunse si ea la acest etaj, fugind pe scari.
-Ronald! Lasa-l! Ce vrei sa-i faci? Lasa-l acum! Ronald! striga ea.
Acesta isi lua mainile de pe el, privindu-l urat. Isi dorise mereu un copil cuminte, care sa asculte de parintii lui si care sa isi doreasca sa invete cat mai bine. Si ce primise? Exact opusul! Primise o bestie pe care era obligat sa il creasca.. Macar daca ar vrea sa fie educat! Era mai rau decat un animal salbatic. Arunca o privire dezgustata sotiei lui, dupa care iesi din camera, luand-o pe scari in jos si trantind usa ce ducea spre iesire. Femeia se indrepta spre copilul ei, luandu-l in brate si asezandu-se amandoi pe patul acestuia. Il saruta de cateva ori pe frunte, facandu-si griji pentru ei.
-A inebunit! Sunt sigur de asta!
-E tatal tau, cum poti zice asa ceva, David? Nu e nebun, pur si simplu isi doreste un copil mai..
-Desigur! Stiu, mama, stiu ca nici tu nu esti deloc multumita de mine! Intotdeauna ti-ai dorit sa fie altcineva fiul tau! Am o idee! De ce nu te casatoresti si tu cu minunatul Harry Potter? O sa ai o fiica pe cinste, pe Melissa!
Femeie ramase cu gura cascata cand auzi ce spunea fiul ei. Ea il iubea, era cea mai importanta persoana de pe lumea asta pentru ea. Si-ar da viata pentru el oricand si nu ar regreta niciodata. Nu si-ar dori un alt fiu pentru nimic in lume.
-Cum poti spune asa ceva, David? Te iubesc mai presus de orice! Dar daca asta crezi, e treaba ta!
Iesi si ea din camera, insa se opri pentru a face usa la fel cum era, rostind usor o vraja, cu bagheta indreptata spre ea. Cobori in camera ei si a sotului ei, aruncandu-se pe pat si incepu sa planga. Nimic nu o durea mai tare decat gandul ca fiul ei nu o iubeste. Ea ar face orice pentru el.. Asta era, se va obisnui cu ideea.
***
Intr-o parte a lumii, florile sunt pe campii, soarele staluceste, pasarelele se plimba. Oh,da. Ce poate fi mai frumos de atat, nu? Desigur, exista si jumatatea cealalta in care rautatea era deasupra tuturor, in care nu exista speranta, in care tot ce conta era ura.
Un barbat foarte frumos statea razamat de usa liftului care tocmai se opri la etajul 6. Acesta nu paru sa isi dea seama de asta, deoarece ramase acolo, privind in gol, avand o privire ciudata, ce te ducea cu gandul ca era drogat. Totusi, dupa cateva minute, dadu cu picioru de usa, aceasta trantindu-se de perete si deschizandu-se. Iesi nervos si se indrepta spre usa unui apartament, cel cu numarul 72. Isi cauta cheia in buzunar, insa nu o gasi. Deh, ce rost avea sa se chinuie cu asa ceva? Era vrajitor, sau nu? Scoase bagheta din buzunar, indreptand-o spre usa, aceasta izbindu-se, si ea, de perete. In casa era foarte dezordine, insa se parea ca pe acesta nu il interesa deloc. Inchise usa inapoi, incercand sa se indrepte spre un pat. Se tinea foarte greu pe picioare, din cauza nenumeratelor sticle de bere pe care le bause si din cauza.. Drogurilor, desigur! Ce era mai important pe Pamant decat asta?
Ajunse cu greu langa pat, cazand automat in el. Adormi pe loc, fara a mai sta nici macar 2 minute treaz. Oricum, pe cand se va trezi, ceea ce va dura vreo 15 ore, cel putin, isi va reveni. Si daca nu ar fi asa, ce conta? Avea timp destul pentru a-si trai viata in felul lui. Nu si-a dorit niciodata sa aiba vreo familie sau alte chestii de-astea plictisitoare. Nu, pentru el era de ajuns sa traiasca, sa aiba bani, chiar daca era nevoit sa locuiasca in asa casa.. Defapt ce conta unde dormea? Fiindca oricum cea mai mare parte a timpului nu si-o petrecea pe acasa ci prin cluburi si pe strazi. Pacat doar de frumusetea lui, de acei ochi albastrii, care isi pierdusera scanteia, de acel corp minunat si de fata lui care candva avea o privire nevinovata. Defapt, asta era. Asa ajunse el, Draco Malfoy.


Sper sa nu fie prea tarziu.. ^_^