Armele jos.

[Charlotte Ambrosine]

Anny era tare obosita caci muncise din greu toata ziua. Vroia un loc unde putea sa se relaxeze si sa fie departe de harmalaia elevilor.
Mergea pe coridoare si isi imagina o camera linistita. Nimerise pe un hol gol. Atunci isi reveni din visare. Nu mai fusese pe acolo pana atunci. Oare la ce etaj era? Inaintase si vazu o usa aurie, frumos incadrata in peisajul acela mistic. Puse o mana pe clanta si apasa usor. Usa se deschise larg si nu ii venea sa creada ochilor !
Era o camera enorma, cu pernute moi, sute de carti, si alte lucruri ce`ti captivau imediat atentia. Anny inchise usa si se indrepta spre ceva care parea a fi un joc. Se duse apoi spre o pernuta. Era moale si pufoasa, iar mediul inconjurator ii permitea sa se relaxeze si sa se cufunde in visurile ei infantile, inutile, dar care ii infrumusetau viata.
Inchise ochii si imaginea iubitului ei ii veni in minte.
In acel moment, usa se deschise si aparu un elev. Anny tresari si deschise repede ochii.
"B-b-buna .." se balbai Anny vizibil socata.