Plimbare.

[Stefanie A. Frauke]

Ii facea placere sa stea sa discute cu prietenii vechi, mai ales cand se intalnea cu ei din intamplare. Denis era unul dintre acestia. Ii putea povesti orice, fiindca stia ca el nu va merge sa zica la alte persoane. I-ar placea foarte mult sa fie mai apropiati, aici fiind vorba de orase. El statea in Paris, iar ea in München, deci nu era chiar asa usor sa se intalneasca. Oricum, azi era, probabil, o zi norocoasa.

[-Pai, sti si tu cum e, cu scoala.. Am nevoie de rechizite, roba, si tot felul de lucruri. Hei, ce zici, nu intram undeva? Bem ceva, stam de vorba?]

Uitase, pe moment, ca el era un simplu scolar, cam prin anul VI-VII. Incepuse sa il priveasca [,] ca si pe un om matur, ceea ce poate chiar era. Habar nu avea daca inca se mai juca cu masinutele si chestiile astea. Oricum, nu o interesa asta atata timp cat el ramanea acelasi baiat dintotdeauna, cel pe care il cunoscuse ea.

-Ah, nu e o idee rea. Haide.

Isi aranjase putin geaca ce o avea pe deasupra, dupa care porni cu pasi micuti spre cel mai apropiat local, asezandu-se la o masa dintr-un colt, foarte frumos aranjata. Se facu comoda pe scaun, dupa care il intreba el ce doreste sa comande, acesta raspunzandu-i ca doar suc de dovleac. Ah! Asta beia el, in mod normal, sau ceruse doar pentru a-i arata ei ceva? Spera ca a doua varianta, deoarece ea nu era obisnutia cu sucurile si chestiile astea. Ea bea de obicei whisky-foc sau alte chestii asemanatoare. Eh, asta era, trebuia sa o faca, de data asta.

-Haide, Denis! Aduceti, va rog, doua Beri-Zero, ii spuse ea chelnerului ce veni langa masa lor, asteptand comanda. Acesta pleca, lasandu-l pe Denis sa o priveasca urat pe Stefanie. Ah, Denis, doar nu vrei sa te cred ca bei tu suc de dovleac mereu? Ala il bei la scoala, acum iti poti permite si tu altceva.. Spre exemplu, Whisky-foc!