Topiti intr-o singura inima

[Raizen Isildur]

O cuprinse bland in brate, ca si cum isi apara comoara nepretuita, fragila, ce sta sa se sfarame in bucati la prima miscare brusca. O saruta usor pe frunte si o mangaie bland pe obraz. Ofta din nou si Kennya isi ridica timid capul. Baiatul se uita in ochii ei adanci, de un negru calm, observandu-i privirea intrebatoare.

"As vrea ca lucrurile sa fie altfel..." raspunse Raizen si dadu sa se ridice, dar viperina il prinse neobisnuit de agil si il trase de umar inapoi.
"Nu !" zise ea rugator "Mai stai !"
"As vrea... " incerca baiatul sa spuna, insa vocea I se stinse intr-un nou oftat sfasietor.

Kennya vru si ea sa mai spuna ceva, insa baiatul trecuse deja pragul usii. Mergea hipnotizat pe coridoare, surd la toate saluturile. Lacrimile stateau sa izbucneasca intr-un torent furios, stapanite cu greu de vointa sa. Umbla de nebun prin marea de elevi cu sufletul sfaramat, strivit, rupt de durerea despartirii. O clipa brusca de luciditate si ii fu de ajuns sa inteleaga ca nu putea sta nici cateva momente departe de ea, fara sa-si simta sufletul sfasiat de dor. Mintea ii era o tornada plina de amintiri si senzatii naucitoare. Se vedea vag, privirea ei, profunda, intunecata, tenul palid si delicat datator de fiori, buzele dulci si calde, coapsele uluitor de perfecte... se cutremura cand isi aminti de atingerea dulce, ireala a mainii ei firave.

Reusi, ca printr-o minune, sa gaseasca usa clasei sale si apasa brutal clanta intrand inauntru semiconstient. Cazu in genunchi si dadu frau liber lacrimilor. Plangea ca un copil, distrus de situatia jalnica in care se regasea. El !? El, care treceuse prin atatea incercari si biruise de fiecare data, acum era la picioarele dragostei. Trebuia sa faca ceva, sa poata fi pretutindeni impreuna cu Kennya, sa nu trebuiasca sa ramana ascunsi, riscand atat de mult.

"De ce ?!" zbiera el de-a dreptul si lovi atat de puternic catedra incat o facu tandari.

"Intotdeauna m-am intrebat de ce esti tu atat de puternic... " se auzi o voce calma de undeva din fundul clasei.

Raizen isi ridica brusc privirile si privi confuz printre lacrimi. Ceea ce vazu il facu sa inghete, si incepu sa se balbaie in incercarea de a spune ceva.

"Albus ! Eu..."

Dar chiar in acel moment, Kennya intra ca o furtuna pe usa cu fata palida, cu cearcane ce ii adancea si mai mult ochii. Se uita naucita la privelistea din fata ei, catedra distrusa, Raizen plangand in fata lui Dumbledore. Ingaima ceva de neinteles, uluita de tot ce veda.