Concurs-scoala de magie

[Eva Milly Swan]

De cum intri pe poarta scolii poti simti un miros dulceag de flori ce te imbata si te trimit catre alte lumi, o lume a magiei.Natura isi atise apogeul strangand toate florile din lume intr-un singur loc.Desi era toamna parca in acest loc natura si flumusetea florilor uitara sa plece, parca si ele ii astepta pe noi elevi .Mii de voci pitigaiate si pline de emotie si entuziasc se pot distinge cu usurinta inca de la intrare, sunt noii elevi ce sosesc in fiecare an .Mici, timizi si cu foarte multe planuri de viitori toti avand aspiratii usiase insa nu toti le implinesc.Privind in absablu poti vedea elevii mai mari ce rad, fac glume si discuta despre anumite teme ale vacante .Fiecare dintre ei avea o istorie anume si poate fiecare te facea daca le ascultai povestea sa versi macar o singura lacrima toate adunate umpland un ocean.Insa in acea zi nimic nu putea fi trist totul era minunat pana si bolta cerului era limpede si parca simtind aceiasi emotie a micilor si marilor elevi.Profesori ce se agita in jurul elevilor prigatind ultimele detalii pentru ca totul sa fie perfect pentru micutii boboci.Toti profesorii scolii adunati la un loc am putea spune ca formeaza cel mai complicat mozaic.Fiecare total diferit de celalt si cu o metoda de predare toatal noua si orginala.Unii mai glumeti si simpatici alti mai duri si reci unii mai nebuni din fire cu toti construiau cea ce se numea Scoala de Magie.Insa cel mai important detaliu era falnicul castel ce trona cu multe turnuri ce se puteau distinge din indepartare.Pentru multi dintre elevi acel castel reprezenata caminul locul unde parca invatasera primi pasi ,locul unde intalnisera iubirea, locul unde invatasera sa mearga mai departe si sa uite de probleme, locul in care cunoscuse in adevart sens al cuvantului prietenia.Acest castel era atat de frumos la interior cat si la exterior mii de bufnite parca ningeau din cer zburand printre turnurile uriase , multe cu primele scrisori din prima zi.De asemenea intr-un loc retras lacul saturat de nuferi galbeni dadea o aura de mister ce te invaluia facandu-te sa devii melancolic la privirea acestuia.Era ca si cum teai fi intalnit cu un bun prieten ce se unduia usor in bataia vantului trasmitand parca note sonore ca o melodie de intampinare.Lacul impreuna cu toate vietatile ce traiau in el simteau aceiasi emotie fiind veseli de veirea copiilor la scoala.Daca inaintai puteai distinge padurea interzisa ce parca in acesta zi si ia parea mai primitoare ca deobicei insa nimeni nu se incumeta sa intre in padure oricat de primitoare ar arata la marginea ei cu siguranta in adancul acesteia vei putea intalni o multitudine de probleme.Insa lasand la o parte frumusetea lacului si a gradinii profesori si elevii incepura sa intre in scoala.In momentul ce paseai in imensul castel aveai aceiasi senzatie ca si cum ai veni acasa dupa o lunga perioda ca si cum o mama blanda te-ar astepta la intrare.

Lumanarile mari aprinse luminau intregul castel si dadeau un farmec aparte invaluindu-te parca cu un voal de mister facandu-te sa te opresti macar o clipa si sa privesti din aproape mica faclie ce ardea pe eternitate.Marile tablori era aseate in acelasi fel in cat parca ai putea sa le priveste pe toate doar privind drept desi ele erau si in stanga si in dreapta.Multe personaje ale picturilor erau la un ceai discutau despre vacanta lor petrecuta in minunatele peisaje statice de la etajul 3.Insa in momentul cand micutii boboci intrara toti cu gurile cascate in castel , toate personaje se oprira din activitatile lor si toti le faceau cu mana urandu-le tot ce e mai bun.Desigur din primitorul peisaj nu puteau lipsi fantomele ce erau cele mai incantete ca vechi lor prieteni se intoarsera la scoala.Multe dintre ele deja discutau cu vechi elevi in special fantomele caselor care erau cele mai fericite ca plictiseala din vacanta se termina.Cavaleri mesei rotunde fantomele ce mereu le puteai vedea pe cai luptanduse insi facura o intrare spectaculoasa spargand geamul oprinduse toti in rand si toti coborandusi palaria in semn de respect.Un cor minunant se auzea din marea sala .Usile nesfarsite se deschisesera pentru a primi valul urias de copii ce se imbulzisera urmand sa se aseze fiecare la masa casei lui.Corul isi termina cantecul urmat desigur de nelipsitul cantec al Jobenului Magic ce vorbea despre unirea caselor si indemnarea la a fi mai puternici ca niciodata si fiind pregatiti de orice.Un val de aplauze se auzi dupa ce Jobenul isi termina cantecul compus in fiecare an iar toti elevii ii asteptara pe bobocei ce urma sa fie sortati.Fiecare emotionati si fricosi se sortara toti asezanduse la masa noii lor case.Dupa ce masa fu servita prefectii toti cu insigne mari in piept isi condusera boboci la casa lor.Scarile uriase si inselatoare se schimbau parca fancadule glume micilor boboci facandui sa astepte de fiecare data.Totul era minunat parca un vis fiecare lucru al acestui castel fu conturat in detaliu ca un tablou la care lucrara 4 magicieni ai timpului 4 pictori ce realizara un tablou unde si cel mai mic detaliu era lucrat si gandit pentru ca totul sa fie perfect,totul sa fie magic desprins de lumea realitati ,lumea incuiata.Era un „tablou” la care nici cel mai inteligent incuiat nu sar putea gandi nici macar toata imaginatia incuiatilor de pe pamant reunita la un loc nu ar putea crea ce au realizat 4 minti briliant de stralucite .4 oamnei ce au facut istorie ce au murit insa sunt inca in viata.Marii fondatori ai celor 4 case tronau in tablouri mari de fiecare data in marea sala fiecare le zambea fiecarui elev in parte si fiecare parca le cunoastea tuturor povestea.Aceata era Scoala de Magie, Farmece si Vrajitorii sau un sfert din aceasta scoala pentru ca sunt atat de multe locuri de descris atat de multe locuri ce inca nu au fost descoperite de atatea generatii si poate ca acele locuri secrete ale celor 4 fondatori semanau cu ascuzatorile multor copii ce inca se ascund pentru asi speria parinti insa intr-un final intodeauna se intorc din locurile lor si spera ca ascunzatorile sa ramana pe veci secrete.Insa ma opresc aici poate as mai continua sa merg printre marile culoare lungi si enigmatice si sa ma pried in detalii insa ziua este scuta si profit de un moment sa ma asez langa un copac si sa ma pried in frumusetea magiei acestuia.