Behind the names

[Stefanie A. Frauke]

-Haide! Doar n-ai de gand sa stai toata ziua asa! Rae..
-Lasa-ma in pace! De data asta chiar nu-l mai iert. Sa se duca naibii cu tot cu tampitu de prietenuso!
Doua fete erau intr-un compartiment al Expresului de Hogwarts, Raelyn stand lipita de geam, privind in gol, iar cealalta, Pauleen, incerca sa o traga de acolo.
-Haide! Te rog.. Ma duc eu si vorbesc cu Steffen, doar haide..
-Nu-mi aminti de tampitul ala! Du-te! Fa ce vrei, dar lasa-ma pe mine! ii raspunse Raelyn, strigand, facandu-se auzita in tot vagonul.
Pauleen se aseza langa ea, nestiind ce sa mai faca. Isi arunca si ea privirea pe geam, fiind destul de plictisita. Se gandea la prietena ei ce se certase din nou cu Steffen, pentru o prostie de a lor. In mod normal, ar trebui sa fie obisnuita cu chestiile astea, deoarece asta se intampla in fiecare zi. Totusi, nu putea sa o vada stand acolo, asa, in ultima ei calatorie cu Expresul Hogwarts-ului. Mai incerca de cateva ori sa o traga, insa era in zadar.
-Hei, ce fac viperinele mele? intreba un baiat, ce tocmai intra.
Se indrepta spre Pauleen, sarutand-o usor pe obraz, vrand sa faca acelasi lucru si cu iubita lui, Raelyn. Aceasta se trase, il lovi peste umar si pleca de acolo, aranjandu-si parul, vrand sa-l faca pe baiat sa regrete. Defapt, ce o interesa pe el de boul acela? Putea sa faca ce vreia el, pentru ea era oricum egal cu zero. Nu ii venea sa creada cum putuse sa sarute buzele acelea oribile ce au fost, cu siguranta, atinse de alte mii de fete. Era un tampit, iar ea isi daduse seama prea tarziu. Oricum, lui ii va parea rau, nu ei. Ea nu avea nimic de pierdut! Putea sa isi gaseasca un prieten bun de data asta, cu care va putea face tot ce dorea ea. Se opri pe holul acela dintre vagoane, dupa cateva secunde aparand si Pauleen, gafaind. Se aplecase, punandu-si mainile pe genunchi si stand cu capul in jos. Respira foarte greu, de aceea nu putu zice nimic vreo 2 minute.
-Ii pare rau! Mi-a zis ca ii pare rau!striga ea fericita, scuturandu-si usor prietena.
Pe fata lui Raelyn se forma usor un zambet, pana ajunse sa fie un ranjet adevarat, de triumf. Pauleen o privea, nestiind ce patise, insa se hotari ca nu avea timp sa se gandeasca la asta, sau cel putin nu acum. Isi lua prietena de mana, tragand-o prin toate vagoanele.
-A zis.. A zis sa te duc cat mai repede la el.. Ca.. Ca aveti de discutat.
Respira din nou foarte greu. Defapt, asa patea intotdeauna, deoarece avea nu-stiu-ce boala ciudata. De aceea, oricat si-ar dori sa joace Vajthat -era foarte priceputa pe postul de inaintas- nu putea. Se obisnui, cu greu, cu ideea, iar acum uita complet de chestiile astea. Ajunsera inapoi de unde au plecat, in compartiment cu Steffen si Sebastian. Primul veni spre Raelyn si o lua de mana, tragand-o afara. Aceasta nu se opuse, urmandu-l.
-Deci? De ce te-ai suparat? intreba baiatul, insa pe un ton intelegator, chiar daca nu era asa.
Fata il privi, nestiind ce sa zica. Isi facu de lucru cu o suvita de par blond, pe care il vopsise de curand. Steffen i-o dadu la o parte, privind-o atent in ochi. Era destul de curios ce naiba mai avea de data asta, deoarece se cam saturase de tampeniile ei. Eh, adevarul era ca era foarte frumoasa si saruta chiar cel mai bine dintre toate pe care le increase pana acum.. Si fusesera multe, cu siguranta. Raelyn isi tot muta privirea de la un loc la altul, fiindu-i, parca, frica sa vorbeasca.
-De ce ai mers cu Elisha la tren? Sti ca te asteptam! isi facu ea curaj.
Baiatul o privi, amuzat. Ii scpaa un mic “Ah!”, dupa care o saruta usor pe frunte. Putea fi asa ridicola uneori.. Lui ii placea adevarata Raelyn, cea caruia nu ii era frica de nimic, cea care dorea mereu sa faca lucruri noi. Se apropie de ea, vrand sa o sarute, insa era curios daca ea se va impotrivi. Totusi, ea acceptase aceasta joaca a lui, deoarece stia ca nu era nimic mai mult de atat. Stia ca el avea chef sa se distreze acum si ca asta era modul lui. Simti cum isi plimba mana prin parul ei, iar el simtea cum cineva ii ridca tricoul in sus, mangaindu-l usor.
-Gottlob, inca putin, doar putin.
Cei doi se despartira usor, privind spre locul din care venea vocea. Era o doamna ce avea in jur de 40 de ani. Ah! Era scumpa lor profesoara de Farmece. Pffu. Lui Steffen nu ii veni sa creada ca inca se lua de ei pentru aceste lucruri minore. Era mai mult decat obisnuiti, atat el, cat si profesoara cu chestiile astea. Doamna Alfreda, caci asa o chema, nu le mai zicea pe un ton autoritar, pentru a-i speria, ci ca si cum ti-ar spune cat e ceasul. Asa ca nu mai era deloc interesant daca te prindeau profesorii.. Steffen o aproba, intrand inapoi in compartiment, urmat de Raelyn. El se aseza pe bancheta, iar ea in bratele lui.
-Inca nu va lasa in pace baba? intreba Sebastian, amuzat.
-Da-o naibii de baba! Bine ca am scapat de ea.. Defapt, din partea mea..
-Hei, auziti.. Unde mergeti? Banuiesc ca nu aveti de gand sa va intoarceti la parinti, nu? Sau poate chiar va asteapta in fata peronului, cu bunica, cu spiridul de casa..? intreba Raelyn.
Steffen isi duse mana la cap, gandindu-se, Sebastian ramase in aceeai pozitie, parand sa nu fi auzit intrebarea, iar pe fata lui Pauleen aparu, parca, o pata rosie. Aceasta isi lasa capul in jos, asteptand sa auda raspunsurile prietenilor sai. Totusi, nimeni nu parea sa aiba chef sa raspunda.. Sau poate le era prea rusine?
-Oh, Merlin! Sa nu-mi ziceti ca am nimerit! exclama Raelyn, privindu-i uimita.
Nu ii venea sa creada ca prietenii ei se intorceau la parinti. Pfffu. Era adulti, sau nu? Sa se duca naibii. Era doar niste copilasi ce probabil erau asteptati acasa cu mancarea pusa pe masa.
-Nu! incepu Steffen, razand si el. Bineinteles ca nu. Sincer, nu m-am gandit unde ma voi duce.. Desi, sincer, nu m-as mira daca m-ar astepta mamica.
-Bine, la tine e alta situatie. Stim cu toti ca mamica de adora si asa mai departe. Dar sunt sigura ca a lui Sebastian nici nu mai vrea sa auda de el..
Cei trei incepura sa rada, insa Pauleen continua sa taca, fiindu-i rusine. Raelyn o observa, dandu-si seama despre ce era vorba. Ea se intelegea foarte bine cu mama ei, deci era evident unde se duce. Se hotari sa vorbeasca ea cat mai mult, pentru a o acoperi.
-Ei bine, eu ma gandeam sa ii fac o vizita la Fabian.. Chiar nu l-am mai vazut de mult.. Oricum, nu cred ca a ajuns inca la dezintoxicare! incepu din nou sa rada. Hei, Steff, ce zici sa vi si tu? Macar pana la el! Doar va intelegeti bine.
-Da, nu e o idee rea.



Eh, multumesc mult ca cititi >: D<


Qu'est-ce que c'est, ma soeur? Oui, il est tombé de l'arbre! C'est le début! De asta am scris mai putin ; )) Non, vous écrivez très, très beau! Je dis que la langue française est très belle, asa ca nu ma contrazice, tuto!
Ma bucur ca va place, desi si asta e cam ratat capitolul. Nu prea am chef de scris, insa daca tot ati zis ca vreti; ))