O intalnire cu Ministrul

[Stefanie A. Frauke]

Era prea plictisita pentru a face orice. Da. Nu avea chef nici macar sa mearga la munca, chiar daca stia ca era obligatoriu. Defapt, ce castiga? In primul rand avea un salar destul de naspa si in al doilea rand trebuia sa fie mai mereu atenta.. + ca erau destul de enervanti toti jucatorii aia de Vajthat.. Sau oamenii care vroiau sa inventeze sporturi noi si le ieseau numai niste tampenii.
Se hotari totusi ca nu avea rost sa lipseasca de la lucru.. Poate se va distra putin cu colegii de pe acolo, desi majoritatea erau numai niste batrani tampiti. Oricum, felicitarile ei ca stiau cum sa foloseasca bagheta.
Se plimba pe culoarul lung, nefiind atenta la nimic. N-avea nici un rost sa fi atent sa nu dai peste cineva, pentru ca exact in acel moment ti se intampla intotdeauna. Se simtea mult mai bine daca umbla cu capuletul ei prin nori.. Vazu o fata, destul de tanara. Ce cauta ea pe aici? Ah! Poate se pierduse de parinti, saracuta! Poate ar vrea sa o adopte! AAAAh, calitatea ei cea mai buna vorbea din nou.. Desigur, ce s-ar face ea fara acest simt al sarcasmului? Ii veni sa rada, afisand un zambet ciudat.

"Ajutor cu ce?" intreba ea cand o auzi pe fata care zicea ca are nevoie de ajutor.

Ah, poate chiar era adevarat! Chiar se pierduse de mamica. Poate va fi nevoita sa se plimbe cu ea de manuta prin Minister, intreband prin stanga si dreapta daca nu o recunoasteau, daca nu era fetita lor...

-Deci? Pentru ce ai nevoie de ajutor? spera ca ii va raspunde, ca daca nu ea o lasa acolo, sa aiba grija singura de ea..