Unexpected visitors

[Samantha Ravenclaw]

Ding. Ding. Ding.
Ah, ce sunet frumos. Ceasul din centrul satului anunta miezul noptii. O noapte deosebit de friguroasa. Samantha purta un palton negru si gros, si o esarfa mov care sperase ca o va apara de frig. Degeaba. Vantul aspru ii insorise varful nasului si obrajorii cei albi, iar parul ei blond deschis zbura in toate partile, asemeni unei fantomite.
Pasii ei rasunau pe aleile parasite din acea parte a satucului. Majoritatea vrajiorilor pareau convinsi ca acel loc nu era tocmai potrivit pentru a fi vizitat ziua, cu atat mai putin la miezul noptii.
Dar pentru tanara vrajitoare acest conac parasit trezea un interes neobisnuit. Ciudat ca, in atatia ani nu venise sa-l vada. I-ar fi palcut mult sa poata fi in compania cuiva in acel moment, pentru ca nimic nu e mai plictisitor decat sa iti plimbi corpul de una singura in noapte, holbandu-te la un conac parasit, oricat de mult interes iti trezea acesta.

Un zgomot ciudat se auzi in spatele ei. Se sperie putin. Nu ii palcea sa fie luata asa prin surprindere. Se simtea nesigura. Se intoarse incet, cautand in buzunar dupa bagheta. Imposibil de gasit. Eh, asta e...
'Fie ce'o fi...' isi spuse ea in gand, si se intoarse, incercand sa-si pastreze aria de caracter. Nimic. Doar o creanga. Rase si pentru moment se simti rusinata. Cum de se speriase de o simpla crenguta care atarna pe o ramurica?

Nevrand sa se mai gandeasca la acest incident isi continua drumul, afundandu-si manutele in buzunare, pentru a si le incalzi. Ah, acolo era bagheta, nu in buzunarul pantalonilor. Ce copila neglijenta.


Ajunsese. In final. Peisajul era nu tocmai placut, iar conacul nu arata foarte bine. Nu e de mirare ca nu prea era vizitat acel conac. Acolo vantul era si mai puternic, iar domnisoara incepu sa tuseasca. Trebuia sa aiba grija de sanatatea ei, doar nu voria sa se imbolnaveasca acum, nu? Cu o mana pe care se hotara greu sa si-o scoata din buzunarel isi aranja mai bine esarfa.