Sperante, despartiri, noi prieteni

[Briana Brighton]

Mai multi elevi primisesera permisiunea directorului de a isi vizita familiile pentru cateva zile, desi inca nu era vacanta. Printre acestia se afla si Mary, care fusese poate cea mai fericita cand a aflat decizia directorului.Ea si-a petrecut cele 3 zile libere alaturi de familie si a reusit sa obtina toate cursurile de care avea nevoie pentru examenele de la scoala Incuiatilor pe care urma sa le sustina si ea.
Clipele petrecute acasa, in lumea oamenilor obisnuiti s-au scurs insa foarte repede, iar ziua intoarcerii la Hogwarts a venit, aducand cu ea lacrimi, tristete si nu in ultimul rand sperante.Mary se duse la gara insotita de bunica sa si bineinteles de motanul pe care il luase cu ea de la Hogwarts. Intra alaturi de acestia prin zid, ajungand pe acelasi peron 3 si 3/4 de pe care plecase in prima zi spre Hogwarts.Expresul astepta cuminte, fumegand ca elevi sa se urce si sa porneasca spre lumea magiei, spre Hogwarts.
Mary impingea cosul in care se aflau cele 5 geamantane pe care le luase cu ea alaturi de 2 rucsace.Jumatate din lucrurile pe care le luase cu ea erau carti ale Incuitilor, caiete, pixuri si creioane al Incuiatilor.Desi trecuse un timp de cand intrase la Hogwarts, fata nu reusise sa renunte la viata sa de dinaintea acelui colosal moment, cand a aflat ca este vrajitoare.Gandindu-se la tot ceea ce lasase in urma, la toate visurile ei din lumea obisnuiti, la toate eforturile pe care le-a facut si la toate dezamgirile peste care a trebui sa treaca, Mary se intrista, inchise ochii si lacrimi mari cazura din ochii sai caprui, prelingandu-se pe obrazul ei cald.Ramasese neclintita, iar prin mintea ei se perindau secvente, franturi din viata sa.Fata nu observa cand bunica ei o imbratisa si o intreba ce s-a intamplat.
Dupa cateva minute in care pastrase tacerea, Mary ii spuse bunicii sale:
" Nu stiu ce sa fac, nu pot sa reunun definitiv la vechea mea viata, dar in acelasi timp vreau sa fiu vrajitoare. M-am dus la Hogwarts cu speranta ca intr-o zi sa devin profesoara, dar acum nu mai imi doresc asta... "
Se opri pentru cateva clipe privindu-si bunica derutata de cuvintele ei. Nimeni nu stia ce e in sufletul ei si cat de mult suferea.La Hogwarts nu avea inca niciun prieten, nu stia ce viitor va avea si ce se va alege de ea cand v-a creste.Dar deodata isi aminti de SPAS, de drepturile spiridusilor, de cauza pentru care era dispusa sa isi sacrifice tot timpul liber.Zambi, isi sterse lacrimile, isi imbratisa bunica si se indrepta spre scara vagonului pentru a urca in Expresul de Hogwarts, desi era inca devreme, insa cineva ii puse mana pe umar. Se intoarse si vazu ca era....