True love

[George Bogdan]

"Nu mergem nicaieri, nu e nimic afara care sa ne intereseze" spuse el imediat, si de ce ar iesi din camera acea, daca ar fi dupa el, ar ramane mereu acolo cu iubita lui. Nu stia ce magie ii aduse pe amandoi in acea camera fermecata , nu stia cat va tine magia, dar chiar daca va avea un sfarsit, prefera sa ramana langa ea, sa o protejeze si sa fie protejat de bratele ei delicata si de iubirea ei imensa. Legat de sunetul acela blestemat, spera doar ca sursa acelui zgomot sa fi fugit in alta lume, pentru ca nu va arata mila aceluia care a stricat atmosfera magica din camera.

Nu mai stase si porni spre Anny, o ajunse din urma, si o lua de mijloc, o trase spre el si o saruta apasat si tandru. Dorea sa recreeze atmosfera dinaintea acelui deranjant sunet agasant. se comporta ca un mascul in salbaticie care dorea sa cucereasca partenera prin miscari si gesturi de lider al junglei. Ii simtea respiratia cum ii apasa abdomenul, dar o lua in brate, se despinse de buzele ei, ii zambise fugar cu o lumina sclipitoare in provire si simtea cum iubita lui uita de zgomot, de ce vroia sa faca, si se lasa in bratele lui.

Incet, pe nesimtite, George se ducea catre pernele moi, mari, de catifea roz si impreuna cu iubita lui din brate, se asezasera. Ea era sub privirea lui si simtea cum el o dorea amarnic, dorea sa o duca pe alt spectru al fericirii, sa o ademeneasca ca pe o fecioara insetata, cu o picatura de roua curata in dimineata de iunie, ii dorea trupul fraged si fertil.

Se puse peste ea si o saruta pe gat, ea era dezvelita, doar el mai acoperea sanii roz si bazinul fierbinte al dulcei sale comori umane

Te doresc...