True love

[Charlotte Ambrosine]

Era fericita si multumita ca nu a lasat`o sa vada ce se intamplase. Probabil ca nu s`ar mai fi putut intoarce iar visul de pana atunci se putea transforma in aburi ce i`ar fi intunecat gandirea.
Nu stia inca daca e vis sau realitate, nu stia de viitor sau trecut, stia doar ca adora prezentul si are de gand sa traiasca intens fiecare moment.

Rasuflarea lui o facea sa isi piarda mintile. Simtea ca totul se dematerializa si erau doar ei doi si iubirea lor. Nu se mai putea gandi la nimic de parca ar fi respins orice gand, orice altceva ce nu avea legatura cu ei. Se simtea bine, simtea ca acolo, in bratele lui, ii este locul.
El ii soptea cuvinte dulci ... cuvinte fermecate ... Anny il saruta apasat, cu foc.

Din pacate, stomacul ei ii readusera pe amandoi la realitate. Uitase ca nu mancase nimic ... Ce bine ca erau in Camera Necesitatii! Il privi zambind, inca imbratisati.
Anny privi fereastra si vazu fulgii mari cum cadeau invelind natura. Se gandi la frigul de afara ... dar ea era in bratele iubitului sau, unde era mai cald si mai bine decat oriunde. Amandoi se adancira din nou intr`un sarut dulce si pasional.