Topiti intr-o singura inima

[Raizen Isildur]

"Te iubesc e putin spus..." zise barbatul si o saruta cu pasiune pe Kennya, strangand-o mai tare in brate.

Parul lung, luminat de soare, ii cadea moale pe umeri, ravarsandu-i-se ispititor mai departe. Raizen nu rezista si lua o suvita intre degete, jucandu-se cu ea. Isi trecu apoi mana prin parul fetei, cuprinzandu-i buzele intr-un sarut apasat si plin de dorinta. Ea ii raspunse provocarii si il saruta salbatic, infigandu-si unghiile in umerii barbatului.

Kennya se desprinse brusc din imbratisare, si isi dadu cu palma peste frunte. Se aranja rapid si ii spuse barbatului grabita:

"Am uitat ca azi trebuia sa fiu de 5 minute la pregatirea pentru Transfigurare" si o lua la fuga pe scari in jos. "Ma intorc in patru ore..." mai spuse ea gafaind deja.

Raizen o privi pana cand ii disparu din vedere, fara sa scoata un sunet. Schita apoi un zambet multumit, ca un parinte ce isi vede mandru fiica. Se gandi la imaginea fetei in timp ce se intorcea cu spatele, cu pieptul inainte, scos puternic in evidenta. Incepu sa rada pur si simplu, asa incat un astropuf ce trecea pe langa el se uita tamp la profesor.

Acesta se gandi ca i-ar prinde bine putin aer proaspat, si strabatu holurile Hogwarts-ului, calcand apoi pe domeniile vaste ale castelului. Soarele isi revarsa razele palide prin ceata ce invaluia lacul. Raizen incepu sa se plimbe, pana cand scufundat in ganduri, se arunca in iarba inca verde.

Isi aduse brusc aminte de trecutul sau. De familia mizera in care traise. De tatal sau betiv si bataus, si de mama sa usuratica. Cum putea sa se nasca un vrajitor adevarat, din astfel de lipitori ? Dar Kennya... ea era de vita nobila. Se tragea din insusi Salazar Slytherin. Ce putea el sa ii ofere fetei. Nu avea nici macar o casa, iar cu banii abea se descurca. "Te gandesti prea departe, Raizen !" isi spuse el. Dar o iubea prea mult ca sa nu se gandeasca atat de departe.

Se ridica din iarba si se indrepta spre lac, ganditor. Da... o iubea foarte mult, enorm de mult. Cum ar putea altfel sa o lase sa afle asta, decat unirea pe veci cu persoana ei. Dar oare ea il iubea atat de mult ? Oare ea ar vrea ? Sau la cei doar 17 ani ai ei nu realiza lucrurile astea ?

O multime de intrebari ce nu isi gaseau raspunsul... inca. Se lasa in genunchi, in pietrele umede, apuca una si o arunca cat de tare putea. Avea forta, nu gluma. Poate ca asta era ce putea el sa-i ofere. Dragoste, placere si siguranta. O putea face sa se simta ca o femeie adevarata, cum nimeni altul nu putea, si in plus avea forta sa zdrobeasca orice sau oricine s-ar apropia de Kennya cu intentiii nu tocmai bune. Dar oare ea aprecia aceste nimicuri ?

Se aseza, lasandu-si spatele sa sufere din cauza pietrelor ascutite. In ciuda acestui fapt, adormii cu imaginea Kennyei intorcandu-se cu spatele, cu pieptul inainte. Zambi inainte ca somnul sa il cuprinda.