True love

[Charlotte Ambrosine]

Era atat de fericita ... Visa la o lume doar cu ei doi, o lume a lor, o lume a fericirii, o lume unde tot timpul era doar al lor. Sarutului lui dulce o trezi la realitate. Era o realitate dura ... o realitate in care lumea nu le apartinea. Gandul ca timpul se va sfarsi, ca vor trebui sa isi ia la revedere peste un anumit timp, nu`i dadea pace, avea senzatia de sufocare.

Deschise usor ochii si se astepta ca totul sa fi fost un vis, dar nu era. Ea chiar era in bratele lui, chiar il privea in ochi ... Se simtea in Rai, dar probabil ca nici acolo nu s`ar simti atat de bine. Saruturile pline de dragoste, mangaierile usoare si senzatia de bine erau tot ce mai simtea in acel moment fata. Simtea ca o energie pozitiva ii inconjurasera si iubirea lor era eterna.

Noaptea se apropia. Deja pe cerul de un albastru inchis aparusera primele stelute argintii. Luna plina isi facea aparitia printre micii nori pufosi. Undele de pe suprafata Lacului se jucau alene, intaratate de tentaculele calmarului.

In Camera Necesitatii se anunta o noapte plina de iubire ...