True love

[George Bogdan]

Incet, incet, luna rasarea pe albastrul catifelat al cerului senin. Razele ei lumina chipul iubitei lui si atmosfera era de vis, respiratia se intensifica si din interiorul simturilor lui, cresteau gigantice flacari translucide care se domoleau in simturile lui blestemate. Ar fi vrut sa uite de ratiune, de existenta si sa o iubeasca doar cu simturile. Insa se temea de ce se va intampla daca facea ce simturile lui doreau. "Sa o stranga in brate, sa se aseze pe perne si sa o dezbrace de haine, de frica, sarutandu-i pielea fina a trupului si sa simta placerile ei ca pe ale lui, sa o faca a lui, sa fie un singur trup pentru primadata. Ea daruindu-si placerile intense prin atingeri usoare, placute".

Se asezara pe perne, imbratisati, se invelira cu paturi calduroase si se incolacira ca doi serpi. Se atingeau si amandoi suspinau, gemeau si zambeau.
Intunericul ingreuna vizibilitatea in camera iar cei doi erau mai intimi ca oricand...Zorii zilei apareau in camera si se observa cum fata era in bratele lui, dormea cu capul sprijinit pe pieptul lui, iar el avea o mana pe capul ei, ocratind-o, dormea linistit, fara sa rasufle pentru a n-o deranja pe scumpa lui. Trecura ore pana cand afara se lumina, iar ei dormeau imbratisati, inveliti de patura si mai ales de o liniste sufletesca palpabila. Noaptea fusese doar a lor. Noi simturi au fost activate si noi palceri au fost explorate. Si-au impartasit cele mai intime placeri, cele mai curioase fantezi, secretele cele mai ascunse. Au vorbit ore intregi intr-o stare de unicitate, cand stiau ca nu e nimic in afara de ei. Au schimbat molecule de materie prin sarutarile lor si energia a fost transformata in fericire.

George deschise ochii, era de o bucurie incomensurabila, incarcat de iubire, nu mai avea loc de ratiune, simtea ca vrea sa strige cat e de fericit, cat de mult o iubeste pe Anny. O saruta pe buzele-i linistite si dulci dupa o noapte de iubire, si privea cum genele acopereau ochii caprui, mari, de caprioara. O iubeste si o adora...