Amintiri speciale la Hogwarts
|
04 Dec 2008, 13:15
Post: #1 |
|||
|
|||
Kennya statea ingandurata pe o banca mica din matse de culoarea rosie in Sala Armurilor. Era acolo de cateva ore bune si incerca sa se gandeasca la fel si fel de lucruri. Se plictisise in ultimul timp si acum avea pe cap fel de fel de lucruri. Anul VII era unul dintre cei mai grei ani pe care a avut ocazia sa ii experimenteze. Ii era greu sa creada ca timpul poate trece atat de repede. Nascocind in amintirile ei, se vedea o copilandra tinandu-se dupa fusta mamei. Probabil lucrurile evoluau mult prea repede pentru ea. Chiar in fata ochilor ei a devenit ceea ce nu credea ca o sa devina. Era totul foarte confuz. Pe de o parte isi dorea sa ramana copilaroasa, insa pe cealalta parte isi dorea sa fie adult.
Kennya se gandea la toate astea uitandu-se melancolica la armurile din jurul ei. Simtea cum i se facuse cald si isi daduse jos roba, avand in vedere ca era weekend si nu era obligatorie, si ramasese doar in maieu si o fusta. kennya ofta in timp ce mangaia armura stralucitoare a unui cavaler. Aceasta se misca bursc si viperina incerca sa isi traga repede mana pentru a evita accidentele nedorite. Era hotarata sa isi umple viata de fericire si sa o traiasca la maxim. Dorea ca toate visele sa i se implineasca. O cariera de succes, o familie fericita... Nu dorea mai mult, insa nici mai putin. Pierduta in timp si spatiu, Kennya auzi niste pasi venind din departare. Isi ascuti simturile incercand sa auda glasurile vesele ale elevilor ce se jucau acum in zapada. da, era in sfarsit iarna si de doua zile ningea necontenit spre bucuria lor. Kennya ofta din nou cand isi aminti cat de vulnerabila era la frig. Niciodata nu se jucase in zapada cu ceilalti copii fiindca stia ca a doua zi va fii racita, de abia putand sa se ridice pe propriile picioare. Stia ca ii era greu atunci, asa ca evita cat mai mult frigul. Viperina se tot gandea la copilaria ei cand aceiasi pasi se auzeau acum foarte aproape. Isi indrepta privirea spre usa si o vazu deschizandu-se incet, cu un scartait melancolic. "Imperfection is beauty, madness is genius and it's better to be absolutely ridiculous than absolutely boring."
|
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|