Amintiri speciale la Hogwarts

[Hermione McGonagall]

Hermione iesise din Marea Sala de curand.Era putin suparata.Desi mai era foarte putin pana la vacanta profesorii tot le dadeau teme interminabile.Acum trebuia se faca un eseu despre cavalerii de demult.'Niciodata nu mi-a placut istoria.De ce trebuie sa avem Istoria Magiei?Avem si asa destule teme!'isi spuse Hermione indignata.

Mergea pe holurile pustii spre Sala Armurilor.Privea,din cand in cand,pe fereasta si ii vedea pe ceilalti copii jucandu-se veseli in zapada.Isi dorea sa fie si ea acolo,dar tema nu o lasa.Se simtea incoltita si ar fi vrut sa lase totul acolo si sa plece,dar nota s-a nu.Mergea,mergea,mergea si simtea ca holul nu se mai termina.'Ce se intampla?Parca era mai aproape!'isi spuse Hermione,dar nu isi dadu seama ca starea ei spirituala era de vina pentru prelungirea holului.

Dupa un timp ajunse in sfarsit in Sala Armurilor.Auzise voci si isi dadu seama,spre fericirea s-a ca nu era singura.Nu vroia sa faca acel eseu singura.
Incepu sa impinga de usa mare din lemn de brad.Era ingrozitor de grea,dar reusi sa o de-a la o parte.Intra si observa ca in camera era Kennya si Chloe.

"Buna!"spuse Hermione."Pot sa stau cu voi?"
"Disigur."spuse Kennya.

Hermione incepu sa caute armura corespunzatoare anului pentru tema.Se plimba si isi imagina viata atunci.Parea ca traieste in acea vreme.Departe de temele sale ingrozitoare,departe de rasetul vesel al copiilor fara griji,departe de pericolele lui Cap-de-Mort.Isi aminti de povestile mamei sale despre printese si cavaleri,despre regi plini de bunatate sau ura,despre zmeii care rapeau printesele frumoase.'Ce frumoase erau acele clipe cand nu conta nimic,decat povestea aceea menita sa ma adoarma...'isi spuse Hermione in gand,dar fu trezita la realitate de Chloe care intreba:

"Teme,nu?"
Hermionei ii trebui ceva sa isi dea seama ce a spus,apoi raspunse:
"Da.Tema la Istoria Magiei.O alta tema insuportabila."
"Stiu ce vrei sa spui.O vom face impreuna pentru ca nici eu nu am termint-o."
"Bine!"spuse Hermione fericita ca mai era cineva care trebuia sa faca tema.