O zi friguroasa de Iarna

[Charlotte Ambrosine]

OOC : ai facut peste limita deoarece ai luat mot-a-mot din carte. Asta nu mai e RPG avansat, poate copiere avansata. Si cred ca ar fi bine sa schimbati titlul ... a venit iarna !

BIC : Era o dimineata cetoasa. Dormitorul fetelor era cald si scaldat in liniste. Anny era cufundata in somnul ei adanc, visand cum ia numai “Remarcabil” la toate orele. Totul era perfect, numai bun pentru un somn linistit si odihnitor. Din pacate, Camera de Zi era deja plina de rasete si veselie. Partea buna era ca zgomotul nu ajungea pana in dormitoare sau cel putin asa sperau fetele.

Deodata Anny si restul sarira alarmate din pat. Un zgomot ingrozitor le tulburase somnul. Dar ce era ? In dormitory nu era nimic suspect. Anny se sterse la ochi somnoroasa si se aseza din nou pe pat. Trase draperia patului si se schimba. Nimeni nu parea in stare sa zica nimic. Anny se mai lasa usor pe pat, inchizand ochii. Imediat ii veni in minte faptul ca mai avea continuat tema la Istoria Magiei, plus ca aceasta era si prima ora.

Sari iar din pat si se uita la ceas. Deja era 7:50 ! In mai putin de o ora si jumatate avea sa se duca la curs, dar eseul era nici pe jumatate scris !
Deschise usa cu un scartait – de cand incepuse usa sa scartaie ?! ciudat – si se indrepta cu pasi apasati spre Camera de Zi. Isi readuse aminte ca fusese trezita de un zgomot asurzitor. Daca il prindea pe cel care il facuse … probabil l`ar fi luat in brate, caci daca nu se trezea, eseul nu mai putea fi terminat, iar ea lua o nota mica. Astfel, visul ei ar fi fost spulberat.

Camera era pline de copii zambitori si fericiti. Dar ce Dumnezeu ii facuse atat de fericiti ? Doar erau aproape de examene si temele erau din ce in ce mai multe si mai grele. Creierul ei refuza sa accepte faptul ca ei sunt atat de fericiti si binedispusi. De cand venise iarna, ea fusese doar intepata, tipand la oricine o deranja.

Casca privindu`i plictisita cum se jucau, glumeau si radeau. Privirea ii cazu asupra unei fasii mari de bumbac pe care scria “Sarbatori Fericite !”. Acum isi aduse aminte .. Craciunul, Anul Nou .. Sarbatori de Craciun ! Cum putuse sa uite ? De asta erau atat de fericiti. Spiritul Craciunului binedispune pe oricine … chiar si Anny lasa un zam,bet sa iasa la iveala. Dar asta nu schimba nimic faptul ca ea avea de scris.

Isi lua repede rucsacul si iesi din Camera. Trebuia sa se duca undeva unde era liniste .. dar unde ?
Camera Necesitatii ii veni imediat in minte. Acea Camera era fantastica. Era mai buna de mii de ori decat biblioteca. Avea milioane de carti, perne pufoase, mancare, absolut tot ce ti`ai putea dori !
Desi era inca dimineata, copii dadeau viata holurilor Castelului,urmati indeaproape de Peeves si glumele lui proaste. Daca intr`o intalnire cu Peeves scapai doar cu o tona de zapada in cap erai foarte norocos si insemna ca e bine dispus.

Ajunse in sfarsit in fata Camerei. Anny privi ambele capete ale holului cu atentie. Dar ce sa vada ? O bucata dintr`o pelerina neagra. Din cate stia, doar Plesneala purta pelerina neagra cand venea Craciunul. “O nu !” sopti ea. Plesneala era acolo si daca o vedea, era mai mult decat probabil ca nu o sa isi mai poata face tema in Camera. Se asunse repede dupa o armura care scartai. Anny isi dorea sa nu o fi vazut sau auzit … Deodata profesorul se intoarse spre ea cercetand cu privirea lui inghetata totul. Acum ca se gandise mai bine isi dadu seama ca nu era sigura daca avea voie sau nu in Camera Necesitatii.

Severus Plesneala se indrepta mandru spre armura dupa care se ascunsese Anny. Fata era inghetata de frica, deoarece probabil avea sa fie si exmatriculata … Dar se obisnuise cu viata de vrajitoare si ii placea ! Inchise ochii rugandu`se sa il cheme cineva pe domnul profesorul si sa uite de armura si de ea … Dar nu se intampla nicio minune. Plesneala se apleca atunci cand ajunse la cativa cm de armura si intinse mana spre ceva. Anny privi speriata si vazu ca nu era decat … pisica lui Filch. Profesorul o lua si ii sopti ceva cu o privire rautacioasa. Anny isi dorea sa ii fi spus ca era in meniul lui … Poate era otravita pisica si scapa de amandoi.

Dupa ce se indeparta de armura, Anny iesi de acolo si fugi spre usa Camerei Necesitatii care aparu imediat. Fata intra si se indrepta spre o masuta. Isi lasa rucsacul si merse spre mica biblioteca. Lua o carte despre vrajitorii antici si o deschise la intamplare. Scoase tot ce ii trebuia si incepu sa scrie.
Cu 20 minute mai tarziu deja terminase. Nu credea ca era atat de usor. Oricum, jumatate din ce scrisese erau aberatii, dar ce conta ? Isi facuse tema si asta era de ajuns.

Abia acum observa unde era. O camera mare, foarte libera era in fata ei. Un patut mic era acoperit cu permute din matase si puf. Erau puse in forma de inimioara .. probabil Camera ascultase si dorinta ei de a`si revedea iubitul. Intr`o parte era un semineu mare in care flacarile unui foc jucaus incalzeausufletul Astropufei. Podeaua era acoperita cu un covoras moale ce raspandea veselie prin culorile lui pastelate. Fereastra infatisa o vreme trista, inghetata, dar totusi parea sa se bucure si ea de venirea Sarbatorilor. In departare, copii transformau suprafata lacului in patinoar.

Se trezi din visare si privi ceasul. Mai erau 10 minute pana la inceperea orei. Chiar atat de mult trecuse ?! Mai vroia sa ramana acolo … ii placea mediul acela. Isi promise ca va reveni dupa ore si iesi cu grija din camera. Spre fericirea ei, holul era liber. Il traversa, apoi alt hol, si altul si altul … Ajunse in fata clasei in care se tinea ora de Istoria Magiei. Acolo vazu pe cineva cunoscut … dar era altfel. Reagan se machiase. Lui Anny I se paru foarte nepotrivit pentru varsta ei, o imbatranea foarte tare, dar nu era treaba ei …

“Hey Reagan ! “ zise Anny si Cercetasa ii facu zambitoare cu mana. “Ce faci ? Se pare ca acest curs il avem amandoua!” zambi si Astropufa.