Medalionul Luminii

[Charlotte Ambrosine]

O noua zi de iarna. Dimineata veni prea repede, dar desi era foarte devreme, Castelul era plin de viata. Copii se pregateau de o noua vizita in Hogsmeade !
Anny era somnoroasa, dar bucuroasa. Nu mai fusese niciodata in Hogsmeade. Citise intr`o carte despre el … Stia ca e un sat numai cu vrajitori si atat. Era tare curioasa sa vada asa ceva. I se parea ciudat cum de Incuiatii nu merg si ei acolo. Un raspuns ii veni imediat in minte ... Probabil ca vrajitorii din Minister au aruncat vraji pentru alungarea Incuiatilor. Cel putin asta credea ea, caci nu era sigura ca exista o asemenea vraja.

Se trezi din meditatie si vazu ca a ramas singura in dormitor. Se ridica brusc si iesi repede pe usa, incercand sa ii prinda pe ceilalti. Ce bine ca era deja imbracata ! Nici nu stia cat statuse pe pat gandindu`se la cai verzi pe pereti, dar era suparata ca nu a trezit`o nimeni din amorteala aceea.
Pe holul principal o izbi un aer rece, inghetat, facand`o sa tresara speriata. De unde venise aerul rece daca nu iesise inca nimeni din Castel ?! Ciudat, dar era prea scunda ca sa poata vedea ce se intampla. Din pacate afla ce se intamplase. Peeves era din nou pus pe glume. Se parea ca luase ca un fel de uscator de par al vrajitorilor care era fermecat sa transforme aerul cald in unul inghetat. ‘Dar cine ar cumpara asa ceva?’ se gandi Anny zambind. ‘Poate ca cineva care ar vrea sa aiba parul ca de sarma’ isi raspunse tot zambind.

In dreapta ei era Hermione, dar parea si ea preocupata de sursa aerului. Anny vru sa o salute, dar imediat a fost impinsa de elevi catre iesire, pierzand`o pe Hermione. A renuntat sa se mai opuna impingerii, caci nu avea niciun rost. Toti se imbulzeau rasturnand tot ce le statea in cale.
Abia dupa ce iesisera cu toti afara s`a putut redresa, rasufland usurata ca a scapat cu viata de acolo.
Razele soarelui iernatic incercau sa strabata fara success norii albi ca de puf. Padurea ar fi vrut sa isi imparta singuratatea si goliciunea cu bietul calmar din Lac, dar amandoi pareau prinsi in dimensiuni diferite : Padurea era prinsa pe sol, pe cand calmarul era sub stratul gros de apa inghetata de la suprafata Lacului. Soarele parea ca incearca sa ii ajute incalzindu`i dar esecul il urmarea indeaproape.

Anny isi muta privirea de la natura ca o padure de simboluri la drumul pe care il avea de parcurs. Din nou avea sa ramana ultima, dar se hotari la timp sa inceapa “calatoria”. Ar fi vrut sa afle daca era mult de mers, dar ca sa nu se dezamageasca renunta la ideea ca ar putea intreba pe cineva. Era inconjurata de o multime de copii ce se bucurau de zapada din jurul lor, se bucurau de iarna. Ea nu putea sa faca asta .. dar de ce ? Probabil din cauza ca se simtea foarte singura … Observase ca toti erau insotiti de cate cineva, dar ea era singura. Peste tot erau grupuri de fete sau de baieti, cupluri, toti fiind inconjurati de palcuri de profesori ce discutau si zambeau fericiti. Anny isi privi incaltamintea trista.

Deodata peisajul trist scaldat in albul zapezii se schimba. Casutele si magazinele frumos decorate il inlocuira. Brazii impodobiti luara locul copacilor golasi de mai devreme, iar elevii si vrajitorii maturi erau mult mai multi, impanzind peisajul feeric.
Anny zambi cu adevarat la vederea Hogsmeade-ului. Nu stia ce trebuia acum sa faca. Sa ramana si sa priveasca sau sa intre undeva sa se incalzeasca ? Ar fi vrut sa poata sa mai zaboveasca, dar frigul castiga lupta si fata se hotari sa intre intr`un local. Ceilalti incepura sa se raspandeasca, fiecare vrand sa se apere de frig. Anny merse pe o poteca. Pana si aceea era decorate cu luminite multicolore …

Vazu primul magazin. Deasupra usii darapanate scria “La Capul de Mistret”. Capul de Mistret ? Pe Anny o amuza copios aceasta denumire. Curioasa sa afle de ce avea denumirea aceea intra. In fata ei aparu un barman ponosit, care stergea niste pahare murdare. Mesele erau patate, iar scaunele pareau foarte precare. Intr`un colt statea un tip infasurat in multe haine ce pareau de fapt piei de animale, la o masa statea o vrajitoare batrana si tare tare urata. De fapt, localul saracacios parea un loc pentru cele mai urate si misterioase persoane. Privirea i se mai plimba pe la persoanele de acolo si decise brusc ca nu acolo era locul ei.

Iesi din nou in frigul de afara. Acum ningea cu fulgi mari si grei. Era nevoita sa plece capul, dar oricum nu putea vedea absolut nimic. Inainta si ajunse la un alt local.
Acesta parea putin mai normal. Era plin de copii galagiosi. Cei mai multi stateau in jurul unui raft, parand sa priveasca ceva. Anny isi facu loc pana acolo si incerca sa priveasca printre ei. Vazu ca se uitau la ceva mare si violet. Astropufa incerca sa citeasca ce scria pe eticheta acestuia. Din pacate reusi sa descifreze doar “Confetti cu balega de dragon pentru zilele de nastere ale profesorilor” cand fusese impinsa brutal. Incerca sa se uite la cel care o facuse, dar din nou fu impinsa. Se gandi ca era prea multa aglomeratie acolo si parasi si acest local.

Fulgii erau din ce in ce mai mari si desi. Inainta cu greu si frigul ii patrunsese pana la oase. Simtea ca fiecare centimetru din ea inghetase. Spre bucuria ei, ajunse la un alt local salvator. Deasupra usii vazu 3 maturi incrusisate, dar ii era imposibil sa vada si ce scria, caci zapada se depusese pe literele mari, aurii.
Anny era din nou tare curioasa. Era un magazin in care se vindea echipament pentru vajthat ? Raspunsul veni imediat si nu, nu era un magazin cu maturi, ci un local caldut si foarte primitor. De asemenea, era mult mai curat decat Capul de Mistret si era mai liber decat ultimul magazine. Anny comanda o Berezero, si pana avea sa ii fie adusa Bereazero privi clientii, cautand pe cineva cunoscut. Vazu o fata imbracata cu o rob ace purta embla Cercetasilor si o alta fata ce statea cu ea. Anny o recunoscu pe Mary, dar Viperina celalta ii era necunoscuta.

Dupa ce primi Bereazero, o lua sis e indrepta spre Mary si prietena ei. Anny vazuse ca aveau amandoua niste fete ganditoare.

“Buna ! Ce faceti ? Eu sunt Anny … Mary ma cunoaste” zambi Anny. Viperina ii facu cu mana apoi Anny adauga brusc, pierindu`I zambetul de pe buze “ Ce`I cu fetele astea lungi ? Ce s`a intamplat ? “