Medalionul Luminii

[Briana Brighton]

In momentul in care ii arata Nereidei medalionul, Mary simti ca in ochii fetei care statea in fata ei, la masa, stralucea un sentiment ascuns de nemasurata prietenie pe care viperina putea sa o daruiasca celor din jur.Atunci de ce era atat de singura? De cand o cunostea pe Nereida nu o vazuse inconjurata de prieteni, i se parea mai degraba o persoana solitara, care nu se imprietenea usor cu ceilalti, insa atunci, in acea atmosfera, i se parea ca descopera in fata ce statea altaruri de ea la masa o noua persoana capabila sa daruiasca prietenie in mod neconditionat.Mary era Cercetasa, iar Nereida Devon era o adevarata viperina, care avea atat calitatile, cat si defectele caracteristice casei.Cum ar fi fost posibila o prietenie dintre 2 persoane atat de diferite? Aceasta intrebare si-ar fi pus-o in orice moment Mary, insa nu si in aceea zi.Gandindu-se mai bine, a realizat ca nu erau atat de diferite, semanau poate mai mult decat si-ar fi inchipuit cineva.Din acest motiv, Mary acceptase poate invitatia nerostita a viperinei de a deveni prietene.

Cercetasa ii arata viperinei medalionul nu cu speranta de a afla de la aceasta vreun indiciu, ci pentru ca simtea ca poate avea incredere in Nereida si ca aceasta ar putea fi cea care sa o ajute sa descopere misterul medalionului.Mary se intreba de ce Ucenicul Luminii ii lasase tocmai ei medalionul.Nu putea fi doar o simpla coincidenta, dar… atunci de ce? Ce legatura avea ea cu el? Fata simtea un fior ciudat strapungandu-i sufletul ori de cate ori isi amintea imaginea baiatului.
‘ Ochii aceia, ochii… ochii lui sigur i-am mai vazut undeva, dar unde? ‘ isi repeta Mary in timp ce tinea strans in mana medalionul si o privea pe Nereida, care parea si ea ingandurata.

Tacerea care se asternuse la masa lor fu tulburata de aparitia unei fete, pe care Mary o recunoscu imediat. Era Anny, o astropufa foarte simpatica din anul I.
“ Nereida, uite! A mai venit cineva cunoscut. Uite-o pe Anny! “ ii spuse fata viperinei, insa aceasta nu parea interesata de noua persoana care intrase “La trei maturi “.
Anny se indrepta spre bar si comanda o Berezero, privind in jurul ei, probabil pentru a observa pe cineva cunoscut. Mary o vazu insa nu crezu ca se va indrepta spre masa lor asa ca se lasa din nou furata de gandurile legate de misteriosul “Ucenic”. Pentru un moment isi aminti de ochii verzi ai sai si revazu o amintire din trecut care ramase insa doar pentru o secunda in mintea ei, disparand brusc. Incerca sa isi aminteasca din nou, insa nu mai reusi. Era mai sigura ca oricand ca il mai vazuse in trecut pe “Ucenicul luminii” , insa nu isi putea aminti unde.

Dupa cateva secunde, Mary o vazu pe Anny venind spre masa lor, tinand in mana o berezero.Dupa ce se salutara, Mary o invita sa se aseze alaturi de ele.Dupa fata Nereidei, fata intelese ca viperina ar fi preferat sa nu fie deranjate de o alta persoana, insa nu I se parea politicos sa nu o invite alaturi de ele.
“ Suntem bine, doar ca avem o mica problema… eh… nu conteaza, totul este in regula.” ii spuse Mary lui Anny cu aer destul de neconvingator.Nu se pricepea sa minta si deobicei nu facea acest lucru deoarece iubea adevarul si nu dorea sa ii insele pe ceilalti.In acel caz insa, lucrurile erau mai complicate.Erau deja 2 persoane care stiau despre medalion si nu credea ca ar fi indicat sa afle si o a treia.

“ Ce parere ai despre Hogsmeade? Esti prima oara aici, nu? “ o intreba Mary pe Anny pentru a schimba subiectul, iar apoi incepura sa discute despre magazinele si restaurantele din Hogsmeade.Fata o sfatui pe astropufa sa viziteze “ Lorzii mierii “ si ii oferi cateva bomboane cadou cumparate de acolo.Dorind sa mai scoata din buzunar cateva bomboane si pentru Nereida, lui Mary ii cazu medalionul pe care il ascunsese pentru a nu il vedea Anny, incerca sa il ia rapid de jos, insa colega sa fu mai rapida si crezand ca o ajuta il ridica de pe podeaua restaurantului si i-l inmana privindu-l cu mirare.Mary il lua fara sa spuna niciun cuvand in afara de un simplu “Multumesc”, iar apoi, hotarandu-se pe loc, ii arata biletul scris de Ucenicul Luminii, iar apoi ii explica ce s-a intamplat.Nu stia de ce facuse acest lucru, insa era sigura ca a procedat corect si ca cele doua persoane langa care se afla vor fi cele care o vor ajuta sa descopere misterul.

Privi pe fereastra in timp ce Anny examina curioasa medalionul.Incepuse din nou sa ploua, iar Mary incerca sa auda cantecul stropilor de ploaie care se izbeau de acoperisuri sau de asfaltul rece.Afara, intunericul se lasa incet peste Hogsmeade, insa Mary nu se mai simtea singura.Isi indrepta privirea spre focul care palpaia vesel in semineu, apoi spre chipul ganditor al Nereidei, iar in final spre cel vesel si uimit al lui Anny, care inca mai incerca sa inteleaga tot ce se petrecea.Pentru prima data de cand era la Hogwarts credea ca si-a gasit cu adevarat prietene si ca nu v-a mai fi singura.Era nevoie oare de un fapt extraordinar pentru ca 3 fete atat de diferite sa devina unite?

Atmosfera calda din restaurant, in care domnea un sentiment pur de fericire interioara se schimba brusc, odata cu aparitia unui vrajitor imbracat cu o pelerina lunga si neagra si purtand pe cap o palarie negra, care ii acoperea ochii.Frigul de afara patrunse inauntru cand usa se deschisese, insa Mary simtea ca nu clima din afara era singura cauza a transformarii suferite de acel loc.Toate privirile elevilor care stateau la mese se indreptara spre acea persoana care tulburase atmosfera incarcata de pace si lumina.

Vazandu-l, Mary se gandi imediat la persoanele ciudate si misterioase pe care le zarea pe fereastra tavernei “Capul de Mistret”.I se paru ca ceva nu este in regula cu acea persoana si ascunse instinctiv medalionul in buzunar.Il vazu indreptandu-se spre fiecare masa si intreband ceva, iar apoi placa nemultumit spre urmatoarea masa.Mary incerca sa auda ceea ce spunea, insa ii era imposibil, vrajitorul parea ca incearca sa ascunda ceva si nu vroia sa fie auzit de intreg localul.Apoi, barbatul se apropie de usa, isi intoarse privirea cautand parca ceva si se opri cu ochii tinta asupra mesei la care stateau cele 3 fete. Probabil observase privirea lui Mary, care incerca in zadar sa se prefaca, privind fara de tinta si razand, fara motiv.
“ Prefaceti-va ca vorbeam despre un lucru foarte interesant.Am un sentiment ciudat… Va rog! “ le spuse ea celorlalte doau fete, vazand ca barbatul se apropie de masa lor.

In cateva secunde vrajitorul misterios ajunsese langa masa lor, privindu-le pe fete intr-un mod ciudat.Astepta putin, timp in care ele discutau despre cadourile de Craciun, iar apoi le spuse:
“ Scuzati-ma ca va deranjez.Ati vazut din intamplare un baiat blond, cu o pelerina neagra?Trebuia sa ne intalnim aici, insa nu a venit.”

Mary il privi in ochi pe omul acela si incerca sa stabileasca o legatura, sperand din tot sufletul sa nu stie sa practice Occlumantia si sa nu isi dea seama de ceea ce se petrecea. Zarii o silueta neclara si incerca sa isi dea seama cine e. Nu ii putea distinge chipul, insa parul acela blond ii amintea de… El era! Ucenicul Luminii era baiatul pe care il cauta barbatul.Brusc Mary realiza ca trebuie sa pastreze contactul vizual si sa incerce sa intre in mintea strainului, sperand ca astfel v-a deslusi misterul, insa dorinta nu i se implini deoarece strainul isi bloca gandurile si o privi ciudat.
‘ Probabil si-a dat seama … Nu trebuia sa se intample asta, am reusit altadata… De ce? ‘ se intreba Mary dezamgita ca nu reusise sa afle mai multe lucruri.Nu mai asculta amalgamul de sunete care o inconjura, insa vazu pelerina strainului indepartandu-se si disparand.Intelese din privirea Nereidei ca barbatul nu aflase nimic de la ele, iar apoi se ridica de la masa si le spuse celor 2 fete:
“ Trebuie sa plecam! Trebuie sa il urmarim! Il cauta pe…stiti voi…”

Fetele isi lasara sticlele de berezero neterminate si iesira din local, urmand-o pe Mary, care tinea strans in mana medalionul misterios.Afara le astepta picaturile reci si grele de ploaie, care cadeau din inaltul cerului.Facura o vraja de invizibilitate si pornira pe urmele barbatului, incercand sa faca cat mai putin zgomot cu putinta, iar incurand ajunsesera chiar in spatele lui.

Mary privi ceasul si realiza ca nu mai era foarte mult timp pana cand trebuiau sa se intoarca la Hogwarts, insa nu avea de gand sa renunte in ultimul moment si il urmarira in continoare pe vrajitor, pana cand acesta ajunse aproape de marginea orasului, unde intunericul infricosator stapanea. Luminile magazinelor disparusera de mult, iar luna era singura care mai calauzea pasii celor 4 fiinte.