Medalionul Luminii

[Nereida Devon]

Zapada se transformase brusc in ploaie…asa era vremea, mereu imprevizibila. Cu siguranta acum era plin de apa pe afara. Simtea ploaia pe fata ei in timp ce frigul ii patrundea in gat atunci cand respira adanc, urmarindu-l pe acel om misterios impreuna cu Mary si Anny. Era fericita ca Mary avea incredere in ea…cat despre Anny, nu stia ce sa creada. Poate ar trebui sa lase suspiciunile la o parte sis a ii dea o sansa noii venite. Daca Mary avuse incredere in ea, atunci cu siguranta putea si ea sa aiba incredere.
Pasii lor stropeau usor in jur dar nu le vedea nimeni, fiind bine acoperite de o vraja de invizibilitate iar sunetele pasilor lor erau acoperite de strigatele celor care bausera prea mult la “Trei Maturi” sau la “Capul de Mistret”. Barbatul se opri brusc la capatul orasului care era slab luminat de o lampa de strada iar apoi, uitandu-se in jur sa se asigure ca e complet singur, facu semn cuiva sa vina catre el. Fetele se uitara nedumerite una la cealalta apoi incercara sa vada pe cine chema omul. Raspunsul nu intarzie sa apara deoarece in secunda urmatoare, o alta figura acoperita de o pelerine neagra iesi de dupa o casa si se indrepta incet, cu pasi grei catre barbatul care ii facea cu mana. Vazu cum barbatul ingenuncheaza in fata noului venit apoi se ridica si ii sopteste ceva la ureche. Mary le privi pe cele doua fete iar Nereida intelese din privirea ei ca vrea sa se apropie mai mult, sa auda ce vorbeau.
Foarte atente, fetele se apropiara de cei doi care acum vorbeau in soapta si aruncau din cand in cand priviri ingrijorate in jur. Nu reuseau sa inteleaga prea bine ce vorbeau. Tot ceea ce intelese Nereida era ca barbatul de la “Trei Maturi” era oarecum sclavul acelui om…sau lucra pentru el….si ca nu reusise sa afle nimic de…Ucenicul Luminii? Deci da! Mary avea dreptate! Asta cauta…Mai intelese ca vroia medalionul acela cu orice pret si ca vroia sa il vada mort pe ucenic dar fu dezamagit sa afle ca scapase.Il vazu pe al doilea barbat, a carui fata nu o putea distinge in intuneric, intorcandu-se brusc catre casa, lovind cu putere peretele apoi incepu sa urle cu o furie care putea ingrozea pe oricine. In acea secunda Anny scoase un tipat si se lovi cu spatele de o pubela care se rasturna zgomotos. Mary si Nereida inghitira in sec deoarece barbatii se indreptau catre ele, desi nu le puteau vedea. Ii vazura scotand baghetele asa ca o ridicara rapid pe Anny. Pret de o secunda Nereida simti ceva ciudat. Le privi pe celelalte doua si intelese de pe expresia lor ca si ele simtira acelasi lucrui…mai mult, intelese ca nu mai erau invizibile deoarece Nereida isi vazu reflectia in geam.
“Repede! Fugiti!!! Ne pot vedea!!” Striga Nereida disperata apoi o prinse pe Mary de o mana si pe Anny de cealalta si o luara la fuga. Barbatii strigau dupa ele sa se opreasca insa ele continuau sa alerge iar in jurul lor zburau jeturi de lumina rosie si verde.
“Trebuie sa ajungem in oras!!” striga iar Nereida si privi peste umar. Atunci, se impiedica si cazu puternic la pamant. Mary si Anny se oprira sa o ridice insa Nereida le impinse si le striga sa fuga mai departe ca se descurca ea dar Mary si Anny se incapatanara si o ajutara sa se ridice. Barbatii le ajungeau din urma iar asta era extreme de periculos deoarece le cresteau sansele de a le nimeri pe una din fete. Era prea periculos sa mearga inainte asa ca o luara la fuga dupa o casa parasita. Stiau ca ei le urmareau deoarece le auzeau pasii grabiti in spatele lor iar de dupa colt zbura o vraja de impietrire.
“Repede! Inauntru!” zise Nereida iar toate trei intrara in casa parasita si cautara rapid un loc pentru a se ascunde. Mary facu o vraja care sa blocheze temporar usa iar Anny facu toate geamurile negre. Urcara apoi la etaj si se baricadara in camera. Nu trebuiau sa se dea de gol ca se afla acolo….oricum stiau ca barbatii nu se vor linistii pana nu le vor gasi. Dar cine puteau fi? Si de ce vroiau asa de mult medalionul? Ce secrete sau puteri ascundea pana la urma acel medallion? Nu putea sa nu fie recunoscatoare pentru tot….la urma urmei acel medalion le aduse impreuna, chiar daca intr-o situatie asa de grava. Nereida sulfa greu iar inima ii batea cu putere. Genunchiul ii sangera deoarece se lovise cand cazuse in ceva ascutit. Le privi pe Mary si pe Anny. Amandoua erau speriate dar in privirea lor se citea determinarea…intelese ca orice s-ar intampla, ele vor ramane impreuna…se vor ajuta…vor lupta daca va fi nevoie….iar ea, Nereida…va omora daca va fi nevoie.
“Mary, Anny….tineti-va baghetele cat mai aproape…nu se stie cat le va lua sa intre. Sunt sigura ca stiu unde suntem….dupa cum arata, cred ca va trebui sa luptam cu ei….”
Ingrijorarea si teama se simtea parca prea clar in acea camera intunecata….atunci, se auzi o bubuitura iar usa se dadu de perete. Toate trei sarira, fiecare in cate o parte iar vrajile zburau prin camera. O vraja de impietrire zbura pe langa Nereida si facu o gaura in perete. Anny reusise sa se ascunda intr-un colt si sa arunce vraji de impietrire care straini. Auzi un tipat si vazu cu oroare ca mana lui Mary sangera.
“MARY!!! Nenorocitilor!!! Vom juca murdar de acum! SECTUMSEMPRA!!!” striga plina de furie Nereida iar vraja ei il nimeri cu precizie pe unul dintre barbati care, se umplu brusc de taieturi si cazu pe jos urland de durere.
Anny sarise in ajutorul lui Mary iar Nereida ramase cu bagheta intepenita in mana. Barbatul care ramase in picioare incepu sa rada…felul in care radea facea sangele Nereidei sa inghete de spaima. Il vazu apoi intorcandu-se catre cel de pe jos, ridica bagheta cu nepasare si rosti vraja Avadakedavra. Un jet de lumina verde iar barbatul de pe jos inceta sa urle si sa mai miste. Socul se intipari pe fata fetelor iar apoi omul se indrepta cu bagheta lasata catre Nereida care nu se mai simtea in stare sa faca vreo vraja. Statura asa fata in fata cateva secunde apoi se intampla….Nereida simti o durere insuportabila si imagini cu baiatul blond ii aparura in minte, ca intr-un joc de secvente…si nu orice secvente…baiatul era legat in lanturi si chinuit…imaginea macabra o inebunea….toate zburau asa de rapid si erau inlocuite de alte imagini cu parintii ei torturati. Se prinse de cap si incepu sa urle….apoi, ca prin minune imaginile disparura. O vazu pe Mary cu bagheta indreptata catre barbatul care se prabusi la pamant. Anny o asigura pe Nereida ca e doar impietrit si ca ar fi mai bine sa fuga de acolo. Mary o salvase de la chinul prin care trecuse…nu stia cum sa ii multumeasca. Fetele fugira cat putura de repede din acel loc, insa stiau ca nu se va termina aici…defapt, de abea incepuse….