Noi sentimente in adierea vantului

[Briana Brighton]

Dorind sa nu mai asculte discutia interminabila in contradictoriu dintre Julia si Rebecca Mary se indeparta de grup, spunandu-le:
" Hei, fetelor, eu am plecat la micul dejun, veniti sau ...?" Nu apuca sa isi termine fraza deoarece cele 2 fete spusera in cor:
" NU"
" Ok, dar nu are rost sa va certati... Oricum.... Eh... Ne mai vedem! "
Fata pleca grabita spre castel, lasand-o pe Alina sa discute cu cele 2 fete si sa le impace.Oliver pleca si el, nu inainte de a ii spune Viperinei ca de data aceasta Cercetasii vor castiga.

Dupa cativa metri, Mary auzi pasi in urma ei, se intoarse brusc si il vazu pe Oliver Baston.Cum ajunsese el acolo? Mary il vazuse ca o luase in alta directie, dar acum era chiar langa ea.Baiatul ii zambi si ii spuse:
" Nu-i asa ca Cercetasii vor castiga meciul? Macar cineva sa imi dea o speranta... Nu vreau sa fim invinsi de Viperini... "
Uimita de abordarea lui Oliver, care nu mai discutase niciodata cu ea atat de amical, Mary ii zambi si incerca sa il incurajeze:
" Eu cred in echipa voastra! Cred in tine, in Harry, in toti membri echipei! Cu putin noroc veti reusi sa ii invingeti pe Viperini.Oricum ei sunt mai slabi decat voi. Draco nici macar nu se poate compara cu Harry, iar tu..." Mary privi in alta directie, sperand ca nu ii va intalni privirea lui Oliver si spuse: " tu esti cu adevarat un portat... extraordinar, pe bune!"

Pentru cateva clipe, portarul Cercetasilor ramse fara cuvinte, uimit de complimentul pe care i-l facuse colega lui.Nu se astepta ca oamenii sa il admire atat de mult si cu atat mai putin Mary.
" Multumesc mult! Chiar... nu credeam ca esti o fana a echipei noastre si ca ti se pare ca sunt un portar bun.Stii, mi-ar placea sa fiu selectat in echipa nationala de vaj-hat, dar stiu ca e doar un vis"
Spunand aceste cuvinte, Oliver privi in departare, spre cer, incercand parca sa ajunga cu privirea pana dincolo de nori, unde toate dorintele devin realitate.O voce calda il trezi din visare. Era vocea lui Mary, care pentru prima data credea ca are in fata sa un om care o poate intelege.Nu stia de ce simtea acest lucru, insa stia ca cel pe care il admirase atat de mult timp nu era doar un portar talentat, ci si o persoana cu un suflet nobil si cu visuri marete:
" Visele devin uneori realitate! Trebuie doar sa iti doresti si sa muncesti mult, iar intr-o zi vei ajunge ceea ce iti doresti, sunt sigura".
" Vorbesti foarte frumos... Cum de nu te-am observat pana acum cu adevarat? Bineinteles ca am auzit de premiile pe care le-ai luat, dar nu am stiut niciodata ca esti o persoana atat de speciala."
Cuvintele acestea i le spuse Oliver, zambindu-i lui Mary. Ea nu se astepta sa auda aceste lucruri, dar simtea un sentiment ciudat.I se parea ca Oliver ar fi putut sa ii devina cel mai bun prieten, fratele pe care nu l-a avut niciodata sau....

Dupa cateva clipe in care se privira fara sa spuna niciun cuvant, Mary isi aminti ca trebuia sa mearga la micul dejun si impreuna cu Oliver, pornira spre Sala Mare a castelului.Pentru prima data, Oliver sa aseza in alt loc decat de obicei, prefarand sa continue discutia cu Mary, in loc sa asculte nemultumirile celor din echipa.Timpul se scurse repede, iar echipa de vaj-hat a Cercetasilor trebuia sa isi reia antrenamentul, de aceasta data la o ora mai adecvata, dupa ca Viperini efectuasera si ei antrenamentul de dimineata.
" Vrei sa vi la antrenament? Sa nu bagi in seama momentele in care ma mai enervez, dar e imposibil sa raman calm in aceasta atmosfere." o intreba Baston pe Mary in timp ce se ridicau de la masa.
" Bine, voi veni, dar stia linistit nici nu o sa iti dai seama ca sunt acolo, oricum am inteles ca mult elevi vor veni sa urmareasca acest antrenament."

Cei 2 ajunsera pe stadionul de vaj-hat, Oliver impreuna cu echipa coborara pentru a discuta cateva lucruri legate de tactica de joc, iar Mary ramse in ultimul rand pentru a urmari antrenamentul.Dupa cum se astepta nu era singura care se hotarase sa ii priveasca pe Cercetasi.