O zi friguroasa de Iarna

[Charlotte Ambrosine]

OOC : Ah ok .. nu am stiut ca e permis mersi ;; ) ;*
BIC : Anny inca o privea zambitoare pe Reagan, asteptand un raspuns. Din pacate, degeaba astepta. Fata era prinsa in ceva .. dar ce privea cu atat de multa atentie incat nu a auzit`o ?
Se apropie si mai mult si se uita. Pe holul aglomerat, doi elevi erau pe jos, incercand sa isi adune fiecare ce avusese inainte in ghiozdane. Astropufa se intreba cine le sfasiase lucrurile, caci erau de`a dreptul rupte, doar cateva fasii din ele se mai puteau vedea, iar acestea erau patate de cerneala.

Anny deschise gura vrand sa mai zica ceva, dar o fantoma veni si pluti alene printre niste elevi, dupa care intra in clasa, prin usa. Astropufa privi infrigurata copii ce fusesera “obstacole” in calea profesorului, caci aratau ca si cum ar fi fost bagati in congelator.
Isi muta privirea la Reagan, care acum era chiar in fata ei, dar inainte sa mai poata spune ceva a fost impinsa cu putere in clasa.

Micuta sala in care se faceau orele de Istorie a Magiei arata ca o camera dintr`un castel medieval. Peretele din spate era gravat cu niste litere indescifrabile, colturoase si foarte apropiate unele de altele. Bancile vechi erau pline cu desene facute de elevii plictisiti sip e alocuri lipseau bucatele de lemn. Podeaua din parchet era prafuita si adesea scartaia sub pasii elevilor grabiti. Catedra parea cea mai noua, deoarece profesorul nu o folosea niciodata. In fiecare ora, fantoma plutea la cativa centimetri deasupra parchetului, in fata bancilor. Istoria Magiei era pe departe cea mai plictisitoare ora posibila. Doar stateai si ascultai mormaiturile interminabile despre razboaie ale profesorului.

Anny se aseza intr`o banca precara din spatele clasei, pregatindu`se de un somn bun. Renunta la convorbirea cu Reagan, caci era sigura ca inca nu a observat`o si oricum nu putea sa urle pana in partea opusa a clasei.
Profesorul ii privi cu ochi mari, dar intr`un fel somnorosi. Astropufa se intreba daca fantomele pot dormi. Dar probabil ca daca nu respira si nu mananca, nu au cum sa si doarma. Poate doar sa stea aiurea .. dar oricum ele stau mereu !

Fantoma isi incepu ora, Anny gandindu`se la cu totul altceva decat razboiul intre vrajitorii cu sange pur si cei cu sange semi-pur. Nu intelegea deloc cum ar fi putut exista un razboi ca asta, dar se parea ca altceva ii acaparase atentia … De fapt, un gand o facuse sa se desprinda de realitate.
Visa sa fie pe un camp verde, cu flori parfumate si multi multi fluturi colorati. Acest camp era foarte foarte intiiiiiins … Isi dorea sa stea acolo, sa se relaxeze. Ar fi fost minunat daca si putea … obosise sa tot invete si vacanta era destul de aproape, dar asta nu insemna ca nu le dadeau multe multe teme. Pe de alta parte, vacanta cu siguranta urma sa fie plina de alte teme plictisitoare si ingrozitor de lungi.

Isi dadu seama ca scoala ii alunga si placere de a visa. Binns tocmai pronunta cuvantul “spiridus” si mintea fetei zbura iar necontenita. Se gandi la bietii spiridusi care munceau din greu pentru a ii hrani si nici macar cateva zile de Sarbatori nu aveau sa fie liberi. Probabil ca daca le`ai fi spus ceva de Craciun s`ar fi uitat la tine ca si cum le`ai zis ceva urat .. Anny planui ca de Craciun sa le duca niste cadouri. Ce bine ca vizita in Hogmeade era pe aproape ! De acolo avea sa le cumpere tot felul de bunatati .. Cand se gandi mai bine realiza ca ei mereu aveau la dispozitie tot felul de bunatati .. oare ce putea sa le daruiasca ? Haine probabil nu ar fi acceptat. Astropufa vroia sa le dea ceva care sa nu ii faca sa se simta jigniti sau alungati, ci isi dorea sa simta si ei Magia Craciunului. Se intreba daca in Bucatarie exista minunatul brad impodobit .. Pana la urma, isi zise ca avea sa viziteze magazinele pana cand ar fi gasit ceva potrivit pentru niste spiridusi.

Privind clasa, descoperi ca mai mult de jumatate din elevi erau semi-adormiti, tinandu`si capetele pe bancile invechite. Restul se jucau sau desenau plictisiti peste puzderia de alte desene de pe bancute sau scaune. Profesorul trancanea in continuu, dar nimeni nu se obosea sa ia vreo notita. Anny astepta cu capul pe banca sunatul clopotelului, presupunand ca toti se aflau in situatia ei.

Minunatul sunet al clopotelului nu s`a lasat asteptat prea mult. Cum s`a auzit, toti au incercat sa scape cat mai repede din acea sala a plictiselii. Anny nu se grabi, deoarece stia ca urma o luuunga pauza apoi o fereastra. Nu avea chef de pranz, asa ca hotari sa iasa la plimbare prin curtea Castelului. Pana la iesire a fost purtata de valul de elevi grabiti si entuziasmati de apropierea Sarbatorilor. Larma facuta de ei izvora din toate coltisoarele Castelului, dandu`ti si tie aceeasi euforie.

Ajunsa afara, Anny nu se putu opri sa nu observe cu uimire natura. Desi era iarna, iar totul incepea sa capete o culoare mai neplacuta din cauza frigului, Padurea Interzisa isi intretinea inca verde – pal culoarea copacilor, chiar daca nu existau brazi, desi marea majoritate a frunzelor era un covor fara viata. Suprafata Lacului iti incanta privirea cu sclipirea ei, pe cand cerul senin iti transmitea tristetea lui scaldata in singuratate.

Astropufa isi muta privirea de la natura si incerca sa gaseasca pe cineva pe care il cunoaste. Palcurile de elevi erau destul de rare, plus ca numai persoane necunoscute le formau. Tot cautand pe cineva, Anny a observat ceva in Padure. Dar ce era ? Trebuia sa vada ce era .. dar poate ca nu era treaba ei. De cate ori fusese acolo, a avut numai necazuri si mereu a fost ranita. Dar daca cineva era acolo si avea nevoie de ajutor ? Dar poate ca acolo se afla o creatura gata sa raneasca pe cine sa apropie. Totusi, nu putea lasa un elev sa moara .. asta daca era vreun elev ranit.

Intrebarile continuau in mintea ei, dar si raspunsurile veneau tot atat de repede .. unele mai placute ca altele. Anny isi dadu seama ca nu mai putea astepta. Daca ceea ce vazuse era un elev ranit, atunci trebuia sa se grabeasca.
Merse cat putu de repede si ajunse foarte obosita la marginea padurii. Era infricosata, dar nu avea de gand sa renunte. Trebuia sa continue sis a vada ce se intampla acolo.
“E cineva acolo?” a zis cat a putut de tare, dar fara sa vrea teama I s`a strecurat in glas. Se dadu cativa pasi inapoi, ca sa fie sigura ca acel ceva nu o va rani.