Dorinta

[Charlotte Ambrosine]

Acum ca Anny era din nou singura, avea timp sa se gandeasca mai bine. Sala Trofeelor ... era ceva ciudat cu ea. Desi arata normal, era ceva ce o facea altfel. Probabil ca Hogwarts o facea diferita, dar Anny stia ca nu in acest fel era mai .. anormala.

Inainte era in curte, iar acum se trezi pe coridoare. Dar ce coridor ? Habar nu avea cum ajunsese deja acolo sau unde e ... Oare cum putea iesi de acolo ? Parea mai degraba un labirint. Se opri, gandindu`se profund. Erau acolo niste tablouri. De obicei, la Hogwarts erau atat de multe holuri, incat doar dupa armuri si tablouri te puteai ghida ca sa mergi in locul potrivit. Privi cu atentie acele picturi, dar nu`si putea da seama daca a mai fost vreodata acolo si cum a plecat din acel loc pustiu.

Sperantele ei prinsesera viata. Auzi doi glasuri de copii. Anny se dadu din drum, planuind sa le urmareasca, poate ar fi ajuns undeva. Din pacate, acele voci apartineau unor Viperini care cu siguranta nu ar fi ajutat`o, dar cu voia sau fara voia lor, tot trebuia sa plece de acolo. Isi scoase noua roba care o facea invizibila. Acum decise ca daca va reusi sa paraseasca acele holuri, cu siguranta ii va multumi de foarte multe ori mamei ei pentru ingenioasa ei idee.

Viperini galagiosi aproape ajunsesera unde era ea, dar inainte sa dea peste ea, fugi din drumul lor, langa o armura. O atinse din greseala si aceasta scoase un scartait ingrozitor. Ii privi speriata, iar ei se uitau exact prin ea, banuitori. Spre bucuria ei, isi continuara drumul vorbind tare si razand zgomotos. Anny era chair in spatele lor.

In urmatoarele 5 minute, Anny se trezi in Sala Mare. Viperinii nu erau chiar atat de rai ... Astropufa se gandi sa le multumeasca, dar asta nu era o miscare tocmai buna. Se intoarse si o lua pe alt drum. In alte cateva minute, ajunse din nou in fata Salii Trofeelor. Respira adanc, incarcandu`si plamanii cu aer curat si intra. Era hotarata sa descopere ce era ciudat acolo. Vazuse ceva pe un trofeu care arata bizar ...