Povestea mea [16+]

[Renee Black]

Multumesc mult pentru pareri.

II

24.12.2008

De Crãciun am primit o pulã-n cur ºi un buchet de trandafiri roºii de la fostul meu iubit, Andrei, cu trei ani mai mic ca mine ºi cu 20 de centimetri mai scund. Zãpadã nu e, totul are iz de toamnã, chiar ºi bradul meu artificial.L-am luat direct împodobit, dar beteala albã îl face bãtrân, ponosit, înþelept dar mort.
Am primit ºi o scrisoare de la mama, care acum doarme între cele mai fine mãtãsuri ale Indiei, în care mã întreabã sictiritã Cum îþi mai merge, Ioana, ai nevoie de bani.
Am nevoie de bani, de afecþiune, de braþele cuiva, de un televizor mai mare, de cineva care sã mã priveascã în ochii, de o cafea, de mãnuºi, de o vacanþã fericitã, de iubire, de el, de ei. Am nevoie de tot ce nu-mi poate oferi ea. Pânã ºi banii ei sunt murdari, sunt scârboºi, mã dezgustã. Sunt munciþi cu p***a, nu cu capul.
I-am rãspuns Aici totul e minunat, nu am nevoie de nimic, sunt fericitã. Tata ce mai face?
Tata mã urãºte fiindcã mi-am pierdut virginitatea la 14 ani cu Mihai, unicul copil al prietenului sãu cel mai bun. A aflat numai anul trecut, când a aflat ºi prietenul în cauza, toate fiindcã Mihai s-a îmbãtat într-o searã ºi s-a dus cu un cuþit la tac-so, I l-a pus la beregatã ºi i-a zis Ascutã-mã labagiule, ascultã-mã acum, sã vezi ºi tu ce porcãrie ai crescut în casã ºi i-a zis toate cãcaturile pe care le-a fãcut. I-a zis Da, am bãgat-o în venã de la 14 ani, când am futut-o ºi pa€™aia, Ioana. Sau ceva asemãnãtor. Tata oricum ºtia cã sunt o jigodie înainte de asta, dar acum avea o dovadã în faþã mamei. Nu cã i-ar fi cerut-o vreodatã.

S-a fãcut destul de târziu ºi luminiþele palpeazã. Stau chiar în centru, într-un apartament scump, cu tente de vechi ºi frumos. Vãzut de ochii strãin, aparatamentul meu e artã. Am tablouri- nu originale, dar copii foarte frumoase- semnate de pictori precum Tonita, Dali, Michelangelo. Pereþii sunt tapetaþi, ferestrele imense ºi mobila e de modã veche. Eu însã îl simt gol, e un spaþiu imens ºi gol. E ca o repetiþie a sufletului meu. Îl am de la 22 de ani, de când au plecat ai mei în India. Am trãit mult timp pe banii lor, fiindcã aºa sunt eu, materialistã.
De fapt, sã am propriul aparatament a fost visul copilãriei mele, þelul meu pe termen scurt. N-aº fi crezut niciodatã cã sentimentul de singurãtate asociat cu izolarea se regãseºte atât de mult între cei patru pereþii ai unei camere.
Am mai stat pe la unii, pe la alþii. Am avut colege de aparatament, iubiþii care vin ºi care pleacã, iubite indiscrete care se prefac cã-mi sunt colege.
Dar pânã la urmã toþi trântesc uºã dupã ei.

Acum vreau sã renunþ la el, ºi am pe masã pregãtit un anunþ cu” De vanzare” dar n-am avut timp sã-l pun. Cã sã fiu sincerã, nu am sânge-n vene. Incaperile asta mã conþin pe mine, cel puþin atâta timp cât e al meu. Nu vreau sã mai renunþ la o parte din mine, chiar dacã partea asta e singurãtatea întruchipatã în ziduri de cãrãmidã.

-Alo?
-Sunt Ioana, mã. Sunt Ioana.
-Da, te-am sunat doar sã-þi urez Crãciun Fericit!
-Întoarce-te, te rog.
-C..chiar vrei asta?
-E tot ce-mi doresc.

Îmi dau o palmã, ºi mã doare. Uite-mã Sergiu, îmi dau palme pentru tine ºi pentru cã imaginaþia mea te vrea înapoi. Imaginaþia mea vrea sã mã rogi sã mã întorc, vrea sã-mi cazi în genunchii, sã mã implori, sã îmi sãruþi mâna, degetele, sã îmi spui Iubito, întoarce-te. Sã te umileºti pentru mine, pentru tine, pentru noi.
Îmi dau încã o palmã, mai încet.
Cred cã o sã-i trimit un simplu mesaj cu Crãciun Fericit. Ioana, cã sã creadã cã am selectat toþii oamenii din agendã.
Apãs a “ Send” ºi în stomac un gol inexpresiv mã încearcã. A trecut demult vremea când simþeam fiorii unei primi iubirii ce se întoarce mereu, întruchipatã mereu de altã persoanã. Acum simt doar un vierme obosit ºi bãtrân ce se sparge în mine, în mii de larve.
Scabos, aºa ca mine.
Nu-mi rãspunde. Aºtept. Mã uit, pe ceas, din cinci în cinci minute. Nu-mi rãspunde, labagiul naibii. Un Mersi la fel, labagiule, cã eu þi-am supto o noapte întreagã.

N-am ce face, mã las bãtutã. Deschid televizorul ºi rãmân la o comediuta Americanã cu ºi despre Crãciun. Râd când nu trebuie ºi schimb postul înainte de minunea care salveazã fericirea ºi inegritatea familiei în numele Crãciunului.