Sa fie dragoste?

[Charlotte Ambrosine]

OOC : Mai fetelor, voi ati auzit de regulament ? Regula 4 nu e de nasucul vostru ?!
BIC : Anny alerga disperata pe coridoare. Era deja ora 9 si nu isi gasea clasa, de parca cineva o ascunsese in inima Castelului, iar aceasta era protejata cu o vraja de invizibilitate. Anny nu excludea nimic deoarece deja intarziase mai mult de o jumatate de ora. Cursul incepuse la 8:20. Se simtea putin vinovata din cauza ca abia daca se trezi si cand o facu, deja era ora 8 fara cateva minute. Incepu sa isi adune repede toate hainele si sa se imbrace cat mai repede, apoi iesi grabita din camera de zi a Astropufilor. Din neatentie, o lua pe alt hol si ajunse in alta parte. La inceput, spera ca acesta sa fie o cale mai scurta spre clasa de Aritmantie dar se insela.

Acum se afla pe cine stie ce coridor care habar nu avea unde ducea si in plus, chiar nu mai fusese pe acolo niciodata. Oare Hogwartsul isi construia coridoare singur peste noapte ?! Cam asta era singura explicatie, deoarece stia aproape bine Castelul si nu se mai pierdea pe acolo in ultimul timp. Singura piedica era Turnul de Astronomie, deoarece scarile care te duceau acolo se miscau mereu si daca nu erai atent, iar ajungeai in alte parti.

Anny se hotari si incepu sa alerge in fata. Holul era pustiu si avea cateva tablouri vechi, puse stramb pe peretii goi. Un miros umed salasluia in acel loc, umpland toate colturile. Sperantele fetei de nu intarzia prea mult timp se micsorau o data cu trecerea timpului. Sirul de holuri cu miros umed parea sa nu se mai termine niciodata, ingreunandu`i respiratia.

Acum peretii erau imbracati cu mai multe tablouri tocite ce pareau ca aveau sa cada din moment in moment. Armurile isi facura si ele prezenta incetul cu incetul. Fata stia ce insemna asta : se apropia de locuri cunoscute. Ascunzisurile intunecate ale Castelului erau pustii, peretii grosi, umezi, deveneau mai goi, iar armurile erau acoperite cu flori de rugina. Acele locuri ale Castelului erau moarte, dar daca nu erai atent, imediat ajungeai acolo, dus de vreo scara miscatoare sau gresind drumul.

Astropufa ajunse in Sala Mare, care acum deja era plina de elevi ce asteptau pranzul. Anny isi privi intristata ceasul. Era 9:20. Ora o pierduse, dar pranzul o astepta, acesta fiind un motiv de bucurie. Fata se indrepta cu pasi grabiti spre masa Astropufilor, uitandu`se la cea a profesorilor, cautandu`l pe cel de Artimantie. Acesta lipsea. Dar de ce ? Ora se incheiase deja … Din spatele lui Anny se auzi un zgomot infernal. Fata isi intoarse privirea si vazu o ceata de elevi infometati, asteptand pranzul. Dat fiind ca ea nu mancase de dimineata, era cam la fel de infometata. Totusi, mai era ceva timp pana la ora 12 cand pranzul aparea pe mese. Dat fiind ca era in apropierea vacantei, nu mai faceau chiar atat de multe ore, astfel aveau liber pana dupa pranz.

Anny facu se intoarse pe calcaie si isi facu loc prin multimea de elevi zgmotosi. Larma facuta de ei ii infunda urechile, facand imposibil sa auda altceva. Aerul proaspat ii inunda in curand plamanii, curatindu`i de praful din catacombele Castelului cu care se luptase mai devreme. Se opri langa usa uriasa, inspirand puternic, bucurandu`se de acel aer curat. Natura acoperita cu patura groasa de zapada ii zambea misterios, parca asteptand`o sa ii dezvaluie secretele ascunse. Padure Interzisa isi legana varfurile copacilor intr`un ritm stiut doar de ea, pe cand Lacul isi unduia suprafata hipnotizator, oglindind cerul intunecat de tristetea singuratatii.

Anny facu un pas nesigur, plimbandu`si privirea pe la elevi. Era frig, iar pamantul rece, transmitandu`ti si tie sentimentele lui inghetate. O dorinta fierbinte aparu in minte fetei. Porni incet spre copaci, respirand adanc … Acei arbori o atrageau ca un magnet, uneori simtind ca in inima Padurii Interzise salasluia o creatura ce trebuia eliberata. Anny isi reveni cand se impiedica si se lovi de gheata rece ca de un zid de caramida. Simti gustul sangelui, dar se ridica rapid. Nu asta conta, trebuia sa se duca in Padure. Trebuia …

Pasii ei era hotarati, apropiindu`se cu rapiditate de cel mai apropiat copac. Fata ajunse foarte aproape. Ridica o mana tremuranda si ii atinse usor trunchiul. Era scoarta rece si dura, ce ii facu numaidecat o rana din care se scurse un sange de un rosu trandafiriu. Sangele aluneca pe scoarta, cazand apoi pe zapada, lasand in urma lui o dunga fragile, rosie. Anny isi retrase mana, dar nu din cauza ranii. Se auzi un tipat. Se sperie si facu un pas inapoi.

In spatele ei auzi niste cuvinte insotite de alte rasete. Elevii fericiti glumeau si zambeau, pe cand Anny isi privea ingrozita sangele de pe zapada. Ii aduse aminte de ceva … O fata striga pe cineva. Astropufa isi intoarse speriata capul. Hotari ca e mai bine sa plece de acolo .. Era o prezenta care o seca de energie, infruptandu`se din sangele ei …

Anny fugi spre lac, spre cei doi copii. Era speriata, groaza putand fi citita pe chipul ei. Ceva o tragea inapoi spre Padure, acolo unde a lasat sangele de rubin … Fata isi privi rana infricosata. Inca se mai scurgeau cateva picaturi de sange. Isi muta privirea din nou la cei doi elevi. Pe fata o recunoscu. Era Arane. Pe celalalt nu`l mai vazuse niciodata. Spera ca nu se vor considera deranjati daca ii va saluta pe amandoi.

“Buna ! Ce faceti ? Eu sunt Anny … “ zise fata, privindu`l in ochi pe baiat cand isi spuse numele. Fata observa niste straluciri ciudate in ochii lui Arane, cand il privi pe baiat. Anny zambi, privind`o banuitor si asteptand un raspuns la salutul ei, care bineinteles, nu intarzie, sau cel putin asa spera Anny. Calmarul se juca violent cu suprafata apei, uneori exagerand, aproape improscandu`i cu apa. Anny nu`l vazuse niciodata, doar tentaculele ieseau din apa, dar nici nu`si dorea, gandindu`se deja la cum arata. Rana o intepa, facand`o sa tresara. Isi muta privi de la calmar la rana si vazu ca incepu iar sa sangere abundant. Arane o privi speriata si Anny isi asunse repede mana in buzunar, chinuindu`se sa zambeasca, desi durerea nu`i permitea.