Alice

[Black Rose]

Hello, imi postez si eu un fic pe aici... Astept critici si pareri. Este un fic horror in esenta, imbinat cu drama si sex [like usually] ... Partile horror vor veni mai incolo... Am ficul in pc.

Alice:

Alice este o fata simpla. A terminat liceul si se indreapta spre marele si galagiosul New York.

Alex:

Este prietenul Aliciei de cativa ani buni.

Helen:

Noua colega de garsoniera a Aliciei. Este o originala si creativa „bitch” care face orice pentru a fi in centrul atentiei.

1.Despartirea

Intotdeauna si-a dorit sa plece de acasa.
Era o dupamiaza calda de inceput de vara. Alice statea in camera ei, asteptand un telefon. Incerca sa isi aminteasca cand a fost ultima data cand astepta un telefon atat de mult... Nu prea reusi... Probabil fusese acum cinci ani... cand astepta vesti de la Alex.
Inspira adanc si incerca sa se gandeasca la altceva inafara de problemele din ultimele zile.
„Gandeste pozitiv” isi zise ea „In curand te vei muta la New York... Nu asta era visul tau cel mai mare? Vei scapa de aglomeratia din casa asta... de parintii care inca te mai intreaba de fiecare data cand intri sau iesi pe usa „Unde ai fost, Alicia” ... O, da... Alicia... niciodata nu ti-a placut sa ti se zica asa. Si in orice caz... Cu putin noroc va intra si Alex la aceasi facultate... Va fi bine...”

Secundele treceau, dupa ele minutele ... Si in cele din urma se auzi TrrrTrrrr . Alice sari de pe scaun si se arunca la propriu dupa telefon. Emotionata, apasa tremurand pe buton si spuse pe nerasuflate:
-Alex... Ai intrat?
-Trebuie sa ne vedem, a fost tot ce i-a spus. Vin acum la tine.
Si inchise. Alicia tinea telefonul la ureche chiar si dupa ce trecuse un minut. Alex avea vesti, si dupa tonul rece care-l folosise, nu pareau a fi vesti prea bune. „Trebuie sa ne vedem” ... De ce a folosit cuvantul „trebuie”? In general spunea „vreau sa te vad” sau „mi-e dor de tine”... Asta nu era bine.

„Linisteste-te, va fi bine” isi tot repeta Alice dar nici ea nu credea cuvintele.
Dupa zece minute se auzi soneria si Alice cobori in fuga scarile. Parca ar fi vrut sa se impiedice si sa cada, sau sa isi puna mainile la urechi sa nu auda ce trebuia Alex sa-i spuna... Dar nu se impiedica, nici nu isi duse mainile la urechi, doar deschise usa.
In prag statea Alex, normal. Era acelasi baiat chipes si afectuos care o iubise timp de cinci ani. Dar ceva era diferit la el : nu zambea. Tot timpul avea un zambet larg si calduros care te facea sa zambesti si tu, insa acum i-a fost inlocuit de o expresie de seriozitate sumbra.

-Buna, Alice... , spuse el
-Buna...
-Putem merge sus? E mult de discutat...
Aproba din cap si il conduse pe scari. Nu era necesar acest lucru, normal, pentru ca parcursese acest drum de mii de ori. Avea pasul hotarat, si asta o nelinistea. Niciodata nu il vazuse atat de serios. Ajunsera repede, mult mai repede decat ar fi vrut Alice. Ii facu semn lui Alex sa ia loc, dar acesta ramase in picioare.
-Aa... Alice, am fost admis. La Drept, spuse el si inghiti dureros. In New Oleans.
Vestea cazu ca un bolovan. New Oleans era la cel putin 2000 km de New York.
Niciunul dintre ei nu spusera nimic timp de cateva secunde. Alice parea a incerca sa priceapa cuvintele „la 2000 km departare”. Asta era ceva.






Cam atat, fazele mai nasoale vin in postul urmator. Sper sa va placa... Lasati comm, please