Medalionul Luminii

[Charlotte Ambrosine]

Anny era foarte ostenita. Medalionul, Ucenicul, fuga, vrajitorii malefici, raze ale blestemelor, vrajitorul mort … toate i se invarteau in minte, incercand sa gaseasca legatura dintre ele. Creierul ei parea blocat, inghetat nefiind in stare de nimic. Astropufa era uda pana la piele si tremura din toate incheieturile, dar mai avea doar un singur gand : sa doarma ! Intra in Camera de Zi a Astropufilor si se prabusi pe ce mai apropiat fotoliu. Era plina de noroi, dar nu`i pasa. Putea curate mai incolo in cateva secunde. Ceilalti o privira mirati, dar Anny inchise ochii, incercand sa se detaseze de tot.

Acum alerga .. era un culoar intunecat, plin de alte trupuri neinsufletite. Cineva, a carei fata era in intuneric, o urmarea vrand sa o puna langa “colectia” lui de cadavre, Un tipat sfasietor o facu sa deschida ochii. Ah .. era tipatul ei. Adormise ! Ignorandu`i pe ceilalti, se ridica si incerca sa isi forteze picioarele sa mai faca pasi macar pana in dormitor. Daca adormise in fotoliu insemna ca nu era atat de urgent sa ajunga in pat inainte de a adormi iar. Tot ceea ce isi dorea era sa aibe un somn lipsit de vise, un somn odihnitor si linistit. Dar stia ca nu era asa.

Se lasa pe pat, desi stia ca avea sa adoarma iar fara sa vrea. Se ridica brusc, alungandu`si temporar somnul ca pe o pasare ce nu o lasa in pace. Se schimba in pijamale, apoi se indrepta spre dulapul ei. Era vechi, iar vopseaua bej lipsea pe alocuri, dar era incapator. Il deschise cu un mic scartait si intinse mana sa ia ceva ce parea sa fie foarte adanc ascuns intre niste tablete de ciocolata, bomboane si multe alte dulciuri delicioase care acum nu aveau nicio valoare in ochii fetei. Scoase o sticluta si isi puse intr`un pahar. Lichidul parea gri in lumina razelor lunii, dar il bau inainte sa ii observe si luciul ciudat. Era un somnifer puternic. O potiune luata de la cursul de potiuni atunci cand invatase despre ea. Nu vonta daca era cu aprobarea profesorului, nu ?Dupa ce puse inapoi sticluta si ajunse in pat, se cufunda intr`un somn ce sigur avea sa fie linistit.


Se facuse dimineata. Anny era deja treaza, avand privirea fixata pe tavan. Adormise prea devreme, dar acum era odihnita. Somniferul isi facuse datoria, iar Anny nu avusese niciun cosmar. Vroia sa lase cosmarele sa se intample doar in realitate, fara sa ii bantuie si meleagul din vis care mereu era scaldat in lumina soarelui zambitor. Nu se ridica. Soarele abia rasarise, iar Castelul era cu siguranta adormit. Nu avea ce sa faca. Trebuia sa astepte sa treaca timpul, ca apoi sa mearga la biblioteca si sa caute informatii despre Ucenic si medalionul lui. Celelalte fete pareau acaparate de printii din visele lor, fiecare dormind bine, cu ambetele intiparite pe chip.

Trecu o ora, doua, trei … Ceasul anunta ora 9. In sfarsit ! Anny se ridica si ameti. Era slabita. In ultimul timp mancase foarte foarte putin. Se duse iar catre dulap si de data aceasta isi lua o ciocolata cu lapte. Statu in pat in timp ce o manca .. da, da, stia ! Fara dulciuri inaintea mesei, dar chiar era o cauza nobila. Trebuia sa se puna pe picioare. Dupa ce o termina, se imbraca rapid, emanand energia ce acum era plina. De asemenea, era si mai zambitoare. Parea sa fi uitat tot ceea ce se intamplase cu o zi in urma, darn u era asa. Doar incercase sa trimita acele amintiri in cel mai ascuns coltisor al mintii sale. Si reusise.

Anny traversa rapid dormitorul si apoi Camera de Zi, indreptandu`se spre Sala Mare. Avea sa manance si apoi trebuia sa se duca direct la biblioteca. Holurile erau conducatoarele rasetelor cristaline ale copiilor fericiti care nu vazusera pe nimeni cum decedase, nu fusese nimeni aproape de moarte asa cum ea, Mary si Nereida fusesera. Dar trebuia sa treaca pe asta, caci stia faptul ca viata nu are doar bucurii, ci si dezamagiri. Trebuia sa se impace cu ideea ca acum aveau probabil o alta viata de salvat.

Se aseza la masa, cautandu`si cu privirea prietenele la Masa Cercetasilor, apoi la cea a Viperinilor. Erau mult prea multe persoane care se tot miscau ca sa poata cauta cu atentie, asa ca isi muta privirea in farfuria ei goala. Stomacul o facu sa inteleaga ca nu are ce face doar cu cateva bucatele de ciocolata, chiar daca era foarte buna. In urmatoarea secunda, mesele se umplura. Anny incepu sa isi puna tot felul de bunatati pe farfurie, fiind constienta ca atrage privi amuzate. La sfarsit termina cu o cana de ceai si se apuca sa manance. Cu siguranta acesta avea sa fie cel mai bogat mic dejun !

Termina mai repede decat prevazuse si iesi cu pasi mari, rapizi din Sala. Apoi merse pe holul din dreapta, inainte, stanga, inainte, inainte, dreapta, stanga, stanga si … ajunse ! Deschise usor usa bibliotecii si intra. Daca faceai usa veche sa scartaie te astepta o lunga teorie de la bibliotecara cum ca deranjezi cartile din meditatie. Daca erai ghinionist si nici nu ascultai ce tot indruga, te faceai si cu cateva seri de detentie in care curatai toate cartile de praf. Asta era cel mai greu. Trebuia sa stii cum sa faci, caci unele cand le curatai, incepeau sa iti cante si aproape adormeai. Anny experimentase asta, chiar se amuza cand isi aminti. Ea adormise cu capul pe o carte in prima zi si detentia se prelungi pe motiv ca “ai strivit cartea, dra Mithrandir”,

Acum bibliotecara era preocupata sa sufle in cefele unor elevi din anul 2, tot de la Astropufi. Fata respire usurata, caci nu vroia sa bage de seam ace tot cauta ea, Mary si Nereida. Ah da ! Le cauta iar cu privirea, dar acestea inca nu venisera. Se duse la cea mai departata si ascunsa masuta si se aseza. Era perfecta ! De acolo putea vedea usa, dar ea nu era observata chiar atat de usor datorita unor rafturi. Decise ca nu e bine sa inceapa fara ele, asa ca se puse pe asteptat. In urmatoarele minute, usa se deschise de cateva ori, dar fetele nu erau. Cand Anny incepu sa se intrebe daca a inteles bine data, ora si locul usa de redeschise. Ele erau ! Anny se ridica brusc, lasandu`si rucsacul pe scaun.

“Buna fetelor ! Ce faceti ? Am gasit eu masuta perfecta .. veniti cu mine !” sopti Anny ca sa nu auda bibliotecara si sa spuna ca deranjeaza cartile din meditatie.