Povestea mea [16+]

[Renee Black]

III

Sunt obositã ºi posomorâtã. Cred cã am rãcit ºi n-am mai scris de douã sãptãmâni. Afarã e un soare ireal de galben ºi tânãr, abundã în naivitate. N-a mai plouat de când m-a pãrãsit Sergiu, ºi de-atunci nici eu n-am mai existat cum trebuie. Am un iz de vãduvã în mine ºi câteodatã nu înþeleg de ce nu-s în cimitir sã-i caut mormântul rasposatului meu soþ.
Prietenii mei de pahar îmi zic mereu Mai dã-l mã în mã-sa, cã mai sunt o mie cã el. ºi apoi îmi aruncã cu degetul în cinci direcþii diferite zece bãieþi. Eu dau din cap, îmi sting þigarea ºi mã prefac cã-mi aranjez sutienul. Prietenii mei sunt oameni buni, dar oameni nu zei, iar la bãuturã nu sunt nici una, nici alta, deci uitã repede ºi de mine ºi de problemele mele.
Eu sunt o fiinþã slabã, plâng des ºi mã vait mereu când am cui. Îmi place sã cred cã nu-mi pãsa de nimic ºi de nimeni, ºi-mi place sã cred cã recunoscând asta în faþã mea mi se iartã falsitatea cu care înfrunt lumea. Mint, mint mereu.

Cineva bate la uºã.

IOANA.

Îmi ridic capul de pe pernã.

IOANA, RÃSPUNDE-MI.

Tremur, sau vreau sã cred cã tremur.

TE ROG. IOANA.

Nu ºtiu ce sã fac, cum sã mã ridic mai repede din pat, cum sã alerg mai repede spre uºã ºi cum sã descui mai repede uºa.

IOANA.

Sunt încã în pat, dar mintea mea e dincolo de uºã, dincolo de Univers, e independentã de lumea noastrã. Mintea mea e moartã deja, iar corpul meu e îngheþat.

IOANA, TE AªTEPT CINCI MINUTE.

Cinci minute? Îmi cere cinci minute sã aleg între mine ºi nemurire?

O SÃ AªTEPT AICI.

Poate… poate.

DACÃ N-O SÃ VII, N-O SÃ TE MAI DERANJEZ NICIODATÃ.

NICIODATÃ-ul acela mi se scurge prin vene pânã rãmân seacã de orice. Ce sã fac cum sã fac de ce sã fac ce sã aleg. Dacã mã ridic acum ºi îi deschid uºa, renunþ la tot ce-am însemnat vreodatã eu persoanã indivuduala. Renunþ la demnitate, la principii, la moralitate - renunþ la toate lucrurile pe care nu le-am avut niciodatã dar el mi le-a înºirat pe tavã acum ºi mi-a zis alege între ele ºi mine.Dacã nu mã ridic, mã sinucid.Mã sinucid stând aici ºi aºteptând pe ceas cinci minute.Nu a creat Dumnezeu pãmântul în cinci minute? Sau erau ºase zile? ªi în a ºaptea s-a odihnit.Mie mi-a dat vreun minut de odihnã? Nu. A venit la uºa mea ºi a început sã þipe, de parcã tot eternul e al lui ºi viaþã ºi moartea ºi totul la fel, ºi m-a pus sã aleg între ce? Între aceleaºi nimicuri. A spus Vrei nimicul frumos care [cenzurat] ºi rasfute sau nimicul celãlalt, care e ºi el pe acolo? Dându-mi cinci minute mi-a dat defapt o viaþã întreagã de chin, pentru cã ºtia cã n-o sã mã duc.

Mã uit la ceas. Au trecut trei ore de când mi-au expirat minutele. Trei ore fix, nici o secundã în plus sau în minus. Am amorþit ºi totul mã doare, am stat în aceaºi poziþie încordatã de atunci. Mã ridic ºi mã duc sã deschid uºa. Nu merg nici repede nici încet, ochii mei sunt goi dar nu exprimã goliciunea. Nu e un moment dramatic. Nu e un moment dramatic. M-AI AUZIT SERGIU, NU E UN MOMENT DRAMATIC.

Deschis uºa ºi-l întreb pe postaº Ce dracu vrei mã iar când observ cã e poºtaºul îmi cer scuze politicos, îmi iau plicul ºi îi semnez foaia.

Deschid plicul cu mâinile tremurânde. Dar nu e de la Sergiu, sunt eu proastã, e de la mama. Mi-a trimis ºi niºte bani. Nu înþeleg de ce nu-i trimite pe card, e cam tutã. Îi iau mecanic ºi îi arunc pe birou.

Soarele s-a schimbat, e obosit ºi posomorât. Cred cã a rãcit ºi n-a mai luminat de douã sãptãmâni. Înãuntru e o fatã ireal de galbenã ºi de tânãrã, abundã în naivitate.

Înainte sã adorm îmi vine în mine un gând amãrât: de ce nu plouã?