Jurnalul unei zane

[Sharma Sanara]

Partea I

"O viata printre incuiati".

Introducere:

M-am nascut intr-un orasel mic dar frumos din Statele Unite ale Americii. Deoarece majoritatea familiei mele a fost ucisa inainte ca eu sa ma nasc iar mama mea, pe cand aveam doar 3 luni, am fost crescuta de matusile mele Josephine si Selene. Matusile mele sunt cele mai bune matusi pe care si le poate dori orice copil.
Matusile mele tin si sarbatorile incuiatilor dar si sarbatorile vrajitoresti.
Am inceput sa vorbesc mai devreme decat copii obisnuiti si am inceput sa am o inclinatie spre a invata. La 3 ani stiam deja engleza iar la 4 ani eram capabila sa vorbeasca fluent 3 limbi straine: engleza, franceza si germana. primul contact cu magia a avut loc cam tot pe la varsta de 3-4 ani, dar nu coonstientitizam prea multe. Micile rani si julituri cauzate din joaca si neatentie, care la incuiati dureaza cateva zile sau saptamani dupa caz, mi se vindecau complet in mai putin de 5 minute. La varsta de 12 ani, incep sa faca cunostinta cu puterile paranormale.
Aceste lucruri deja mi le-am facut cunoscute. Insa pima parte a acestui jurnal cuprinde perioada pe care inca nu v-am destainuit-o. Cea cuprinsa intre 5 si 12 ani.
Mai exact momentele care mi s-au parut cele mai interesante.

Episodul 1-O excursie la munte.

Era o frumoasa dimineata a unei zile de primavara, in luna Martie. Matusa Josephine veni in camera mea.
"scumo, trezeste-te. Ai uitat de excursie?"
Eu: Care, unde, ce excursie?
Josephine: "Excursia in Alpi, pe care ti-o doreai atat de mult"
In timp ce eram la baie si ma spalam, apoi in camera mea cand ma imbracam si ma pregateam imi venira gandurile urmatoare:
Eu: Dar de unde stiu matusile mele, ce imi doresc? Doar nu le-am spus niciodata nimic despre asta" Sa fi vorbit cumva in somn? nu, nu cred. A mi-am adus aminte, acum 3 luni de ziua mea, cand mi-am pus dorinta, si am suflat in lumanari", nu nu cred ca poate fi posibil ca matsile sa imi citeasca gandurile. Sau pot?.... mai bine nu le intreb nimic, nu vreau sa le supar. Cel mai bine e sa ma bucur de excursie
Matusile mele se straduiau sa tina un secret pe care aveam sa il aflu mai tarziu la implinitea varstei de 16 ani. De aceea incercau sa se poarte cat mai normal asemenea incuiatilor, foloseau mijloacele specifice lor si se foloseau de tehnologia lor. Si desigur luase infatisarea lor.
Aveam o masina Lexus IS 250 de culoare alba. Ne-am urcat in masina, matusa Selene se urca la volan iar matusa Josephine in dreapta ei, iar eu pe bancheta din spate. Am mers cu masina pana la aeroportul din Dover unde matusile au lasat masina intr-o parcare subterana a aeroportului. La aeroport dupa ce matusile mele au cantarit bagajul si l-au predat spre a fi urcat in cala avionului, decat sa stam degeaba in sala de asteptare, doar mai erau vreo 3 ore, pana la decolarea avionului, matusei Selene ii veni o idee.
Selene: Hai sa mergem la cinematograful din incinta aeroportului.
Josephine: E o idee excelenta, Selene.
Matusile ma lasasera sa aleg eu filmul pe care doream sa il vad. Desigur pe atunci, filmele de animatie erau in topul meu personal. Asa ca am ales filmul singurul film de animatie care era inscris pe tabelul de la intrare. Deoarece a trecut foarte mult timp de atunci, nu imi mai amintesc ce film a fost. Apoi matusa Josephine merse la casa si cumpara biletele. Imi amintesc faptul ca filmul m-a facut sa rad si sa ma simt farte bine si aproape am uitat cand a trecut cele 2 ore. Apoi Am mers la Mc Donald's-ul din incinta aeroportului. Din nou matusile imi lasasera mana libera.
Selene: Sanara, alegeti orice vrei, oricat doresti, nu te uita la pret"
imi amontesc ca mi-am cumparat un Big Mac, un hamburger Dublu, o portie de cartofi prajiti cu salata si 3 sticle de suc la 0,5 l.
Toate astea au costat in jur a 50$, matusile isi luasera si ele cate un hamburger si un suc.
Cand mai aveam putin si termiam de mancat, se aude din difuzoarele aeroportului: "Toti pasagerii pentru cursa spre Innsbruk sa se pregateasca la pista 3. Aveti la dispozitie 15 minute"
Josephine: Sanara, grabestete, sa nu pierddem avionul"
Dupa ce am terminat de mancat in graba, si mi-am luat cu mine una din sticlele de suc pe care nici macar nu o desfacusem, iata-ne ca ne indreptam spre pista nr 3.
Dupa controalele de rutiona, aveam permisiunea de a intra pe pista. ne indreptam spre avion si ne urcam in el. Tot atunci pe cand ne urcam in avion se auzi vocea crainicului care grabea lumea sa se urce in avion. "Pasagerii catre cursa Innsbruck, va rugam sa va gabiti, mai sunt doar 5 minute pana la decolare"
Ne-am luat locurile in avion. Avionul avea pe fiecare parte cate un rand de banchete a cate 3 locuri fieare. Ne-am asezat pe una din banchtele de pe partea dreapta a avionului, undeva mai spre mijlocul lui, cam aproape de aripa lui, insa vizibilitatea catre sol nu era deloc inurcata de aripa. Eu luasem locul la geam, matusa Selene chiar langa mine si matusa Josephine langa matusa Selene.
Se auzi vocea pilotului in difuzoare. "Stimati pasagei, puneti-va centurile de siguranta, si pregati-va de decolare. Mai sunt doar 2 minute pana la decolare".
Ne punem centurile de siguranta, si apoi urmam toate instructiunile pilotului.
In curand incepu sa se auda zgomotul celor 4 motoare. Si avionul se misca usor pe pista, Incetul cu incetul prinse viteza si incepu sa se inalte. In scurt timp eram desupra orasului Dover, apoi avionul trecu pe deasupra oraselor: Philadelfia, New York si Boston. Cand avionul era deasupra New York-ului eram foarte bucuroasa. Reusisem sa vad:Cartierul Manhattan, centrul financiar Wall Street, Empire State Building, turnurile gemene ale World Trade Center (care pe atunci inca erau in picioare), cand ajunsesem deasupra Wahington-ului am putut vedea Casa Alba si Pentagonul. In scurt timp Avionul trecu si peste orasul Boston si trecu granita cu Canada. Trecem fulgerator peste Nova Scoþia si avionul isi schimba directia de mers la dreapta, catre Europa. Peisajul devine monoton. Doar luciul apei Oceanului Atlantic.

(continuarea maine seara)