Jurnalul unei zane

[Sharma Sanara]

Ma bucuram mult ca voi vedea muntii Alpi, insa timp de 3 ore nu voi vevedea decat luciul apei Oceanului Atlantic. Ma cam plictiseam.. Ne0am desfacu centurile de siguranta, ceilalti pasageri desfacandu-sie si ei mai de mult. Si am inceput sa ma plimb impreuna cu matusile prin avion. Senzatia pe care o aveam era la fel cu aceeasi senzatie cand te plimbi dintr-un capat al altuia al autobuzului in timp ce acesta merge. Mergem catre restaurantul avionului.
-Matusa Josephine, doar ce am mancat pe aeroport.
-Nu, mergem la restaurant. Vreau doar sa iti arat un salon al avionului mai deosebit.
Trecem prin restaurant, si matusa deschide una din usi pe care era desenata o ruleta. Inauntru cativa dintre pasageri, jucau de zor, unii carti, altii zaruri, etc
-Oau, ce este asta?
-Foarte putine avioane au asa ceva, spuse matusa Josephine)
-Asta e unul din locurile unde incuiatii isi lasa cateodata si intreg salariul. Se numesc cazinouri. De obicei sunt amplasate la parterul hotelurilor insa si unle avioane au asa ceva. (veni completarea matusii Selene)
Matusa Selene se duse si cumpara o fisa pentru un joc la ruleta. Alese un numar si in timp ce ruleta se invartea bolborosi ceva neinteligibil, si bila se opri exact pe numarul ales. Castigase o suma care era echivalentul a 3 bilete de avion Dus-intors catre Innsbruk. Uite asa matusile isi castigasera inapoi banii cheltuiti pe bilete.
Apoi ne intoarcem si trecand peste locul nostru, Chiar daca aveam bilete la clasa Economic, trecem prin clasa Business si ajungem la Clasa I. Aici observam foarte multe dotari ale avionului, chiar si un TV cu plasma. La tv incepuse un film de comedie. Eu privea filmul nederanjata, si absorbita de film, nu stiu cum se facuse ca matusile castigasera negocierea cu personalul de a ma lasa sa privesc filmul.
Filmul se termina si mergem inapoi la locurile noastre.
Ma uit pe geamul avionul si incepu sa se vada Europa. Intai vazusem Lisabona si Madridul, apoi orasele din franta si Parisul, orasele din Germania si Berlinul si in sfarsit intram pe teritoriu Austriac. Observ orasele Linz si Salzburg, apoi in umatoarele 10 minute intram in spatiul aerian al orasului Innsbrul. Se aude din nou vocea pilotului: "Stimati pasageri, puneti-va centurile de siguranta, si pregati-va de aterizare".
In scurt timp coboram din avion pe aeroportul din Innsbruk. Luam un taxi pana la hotel si dupa ce ne cazam, si ne lasam bagajele, luam intai un tramvai care ne duce pana aproape de statia telefericului. urcam pe poteca ce duce catre teleferic. La teleferic era coada. Dar mergea deosebit de rapid. Descopar cu uimire ca aici cumparai o cartela magnetica de la un automat care o validai la intrarea in statia de teleferic. Era un sistem de tiketing deosebit.
Intr-un sfert de ora eram in teleferic. Alpii se vedeau minunat. Era o priveliste uimitoare. In cinci minute ajunsesem in varful muntilor. Ne indreptam catre cabana.
pe parcursul celor 5 zile cat am stat, parcursesem cateva trasee montane lungi, dar asta este o alta poveste, ce o voi continua maine seara.