Jurnalul unei zane

[Sharma Sanara]

Astazi am sa va spun cateva din lucrurile care m-au surprins.
Vârfurile pãtate cu zãpadã, gheþarii, lacurile alpine, vãcuþele ºi casele la altitudine, faptul ca toti turistii isi lasau masina in parcarile de la poalele muntelui si faptul ca austriecii la fel ca si elvetienii reusesc sã îmbine, în mod echitabil, dimensiunea comercialã a turismului cu respectul pentru naturã, ridicând grija pentru mediul înconjurãtor la rang de datorie, iar traseele montane sunt bine marcate.
Dupa cum am sppus si data trecuta telefericul ne duse in varful muntilor. Insa nu in cel mai inalt. Intai ne-a mdus catre cabana unde am intrat si neam dus la bar. Am servit cate o ciocolata calda fiecare.
A acum mi-am amintit ca nu am spus nimic despre sora mea. Sora mea, mai mare cu 4 ani, Katrina. La acea vreme nici nu stam ca am o sora si un unchi. La acea vreme, ea se afla in grija unchiului meu. Despre ea avea sa aflu tot in ziua cand implineam 16 ani. Asa ca o sa povestesc la momentul potrivit.
Acum revenind, dupa ce servisem cate o ciocolada calda, matusile negociau un traseu pe care sa il urmam.
Dupa ce matusile se hotarasc in privinta unui traseu, plecam spre Fluchthorn, Piscul de sud.
Traseul era de un nivel mediu. O luasem pe traseul pentru alpinistii incepatori.
Aici din nou am vazut ceva ce nu puteam intelege la acea vreme. Cu mie imi plac foarte mult animalele, eram atenta mai ales la veitatile mici de genul soparlelor si salamandrelor. Am dat si peste o salamandra neagra. Dupa ce am pus mana pe ea, matusile mi-au cerut-o asa ca leam dat-o. Imi amintesc ca m-au convins cu greu. Eu citisem povesti despre vrajitoare care ucid salamandrele spre a le lua sangele sau diverse part din corp. Dupa ce m-a convins, imi amintesc ca matusa Selene folosi o vraja asupra salamandrei care pratic se evapora. M-am mirat cand atunci cand neam intors acasa, o gasisem intr-un terariu pe masuta din holul de la intrare, pe care stiam sigur ca atunci cand am plecat in excursie, masuta era goala.
Atunci fiind mica vedeam unele lucruri pe care matusile le faceau si care tineau de magie insa aveam sa le inteleg mult mai tarziu. Chiar daca ele se straduiau sa se poarte cat mai normal asemanator incuiatilor, pur si simplu cateodata nu se puteau abtine de la magie sau erau nevoite sa o foloseasca.
Dupa ce matusa Selene facu salamandra sa dispara, mergeam in continuare spre varf. Peisajele erau superbe.
Ne apropiasem de varf. Pe masura ce ne apropiam de varf, se facea mai frig. Zapada era intr-un strat destul de mare.
Acolo in varf, 2 grupuri de turisti, cei din primul grup germani si cei din al 2--lea grup francezi se jucau cazemata. ne-au invitat si pe noi in jocul lor. Desigur ei isi alesesera taberele dupa nationalitate. Cum numele de familie ale matusei Selene (Wagner) avea rezonanta germana, turistii germani o invitase sa fie de partea lor. Eu si matusa Josephine fiind de partea francezilor.
Dupa ce ne-am imbulgarit bine de tot si eram in toiul bataliei, scorul era de partea nemtilor iar echipa francezilor nu se tinea mai prejos, scorul fiind strans. Dar spre finalul bataliei, victoria a fost de partea echipei franceze.
Dupa acest joc, cele 2 grupuri de turisti ne-au invitat sa mergem cu ei la cabana. Erau cazati la cabana unde noi servisem dimineata cate o ciocoolata calda.
Ne asezam la o masa unde gasim meniul. Era un meniu bogat, asemanator unui restaurant.
Ne comandam fiecare cate o portie de cartofi prajiti cu friptura si salata pentru inceput.
Matusile vorbesc cu turistii. Din nou am o mica uimire. Si matusa Selene si matusa Josephine, vorbesc cand in germana, can in franceza, raspunzandu-le fiecaruia, in limba sa. Matusile reusisera sa atraga si atentia unor incuiati de la mesele vecine asupra lor. Acest incuiati erau un Italian, un elvetian si spanipol, care se bagase si ei in discutie desigur fiecare in limba lui natala.
Matusile desigur descurcandu-se perfect la a vorbi 5 limbi straine deodata, lasand-ul mut de uimire chiar si pe ospatar, care facuse gresala de a pune pariu cu ele, chiar pe consumatie, si nu pariu simplu, ci dublu sau nimic. Adica in caz ca matusile reuseau pe langa ca matusile nu plateau nimic, el se angaja sa le dea atata cat valoreaza consumatia pentru ele si pentru mine.
Nu am putut uita expresia fetei ospatarului cand a pierdut pariul.
Cele 2 grupuri de turisti, germani si francezi si cei 3 de la masa alaturata, s-au oferit sa ne mai faca si ei cinste cu cate ceva. Bere si sampanie pentru matusi si suc pentru mine.
Veselia era in toi, incepura sa se spuna si glume, insa eu nu puteam pricepe decat limbile franceza si germana.
Dupa ce "petrecerea" s-a terminat, eu si matusile am mers intr-o camera oferita pe gratis de ospatar pentru o noapte, caci se lasase seara.
Era cea mai buna dintr camera avand si tv, cu antena prin satelit.
Ne bagam fiecare in paturile noastre si privim la tv. Eu aveam un pat simplu iar matusile aveau 2 paturi suprapuse.
Spre miezul noptii dupa ce matusile adormisera imi dadusera mie telecomanda, si dadusem eu pe un post german. Nu am privit prea mult caci in curand si pe mine ma cuprinse somnul. Asa ca sting tv-ul si ma intor p[e o parte si adorm imediat. Dimineata ma trezeste matusa Selene. Masa in camera era deja pregatita.
Matusilor le veni ideea sa facem coborarea muntelui pe jos, pe un alt traseu fata de cel care am venit.
Dupa ce am mancat, cand iesim din camera, turistii germani si francezi cu care conversara matusile seara trecuta, erau la barul cabanei, la cate o tigara si o bere. Le invitara din nou pe matusi, ele acceptara dar le spuse ca nu putem sa stam mai mult de un sfert de ora. Cand dori sa le serveasca cu cate o tigara, ele ii refuza, acceptand doar cate un pahar de bere.
Dupa cele 15 minute care la insistentele turistilor se transformasera in 30 de minute, ne despartim, ne luam ramas-bun de la ei si plecam mai departe sa coboram muntele pe jos.
(Asta este desigur alta poveste care o voi continua maine seara)