Medalionul Luminii

[Sharma Sanara]

Era o zi geroasa la Hogwarts. Pe langa ger era si un viscol ce sulfa puternic. Calatoria intre Hogwards si Hogsmeade era ingreunata din cauza vremii nefavorabile, char daca steam asta, ma hotarasc sa fac o vizita de una singura la Hogsmeade. “In plus unii dintre colegi se afla deja deja acolo. Si nici o regula nu interzice sa mergi singur in Hogsmeade”. Gandeam eu. “Chiar daca vremea nu prea tine cu mine, voi scurta totusi calatoriafolosindu-mi propriile aripi. O matura sau reteaua zvarr sunt prea lente” fata de o zana”
Mi-am luat cu mine doar bagheta si cei cativa galeoni pe care ii aveam. De la fereastra camerei mele, alate la etaj, am iesit afara in zbor catre Hogsmeade.
Din cauza viscolului nu puteam vedea nici la un metru in fata.
“Sper doar sa nu ma lovesc de matura unui vrajitor sau si mai grav sa ma loveasca vreun avion al incuiatilor”
Eram parca invaluita intr-un alb complet, fara sa vad nimic. Dar stiam directia catre Hogsmeade, doar mai fusesem cu matusile in urma cu 2 ani. Ma inaltasem in aer la o altitudine apreciabila. Undeva in jur a 5000-5500 metri.
Deodata se lasase si o ceata foarte densa. Nu imi mai permitea sa vad nici la 20 de cm in fata ochilor.
“Nu, nu pot renunta asa de usor la aceasta calatorie”. Asa ca merg mai departe.
Tot inaintand spre Hogsmeade, aud huruitul unui avion. Zgomotul se auzea chiar din spatele meu. Se auzea din ce in ce mai puternic. Ma feresc sa nu ma loveasca, dupa care avionul dispare in ceata.
“Zborul prin viscol m-a extenuat. Ma voi grabi sa prind din urma avionul, poate are drum deasupra satului Hogsmeade” Peste cateva minute, am ajuns din urma avionul. Ma asez pe una din aripile lui si astept sa ajung la Hogsmeade.
Nu trecu decat aproximativ 10 minute si ceata incepu sa se risipeasca.
Puteam vedea orasele, si localitatile mai mari, vedeam tot peisajul imbracat in alb, vedeam soselele, traficul, campurile acoperite de zapada, Puteam vedea frumoaa Londra, acoperita si ea in zapada, faimosul ceas Big Ben, catedrala Westminster, Regents Park, Richmond Park, si multe altele. In mai putin de 2 minute, avionul parasi Londra, si se indrepta catre Hogsmeade, am vazut universitatea Oxford, din localitatea cu acelasi nume, si mai trecu cam inca 25 de minute si jos puteam vedea un peisaj uimitor. Casele erau acoperite cu zapada alba si lucitoare. Pomii erau si ei imbracati in alb. Se vedeau brazii ce se aflau langa fiecare casa, puteam vedea aleea, vedeam magazinul Lorzii Mierii, se vedea Ceainaria doamnei Puddifoot, taverna Capul de Mistret, conacul Urlet in Noapte, si multe altele, da, in sfarsit ajunsesem in Hogsmeade. Cobor de pe aripa avionului si cobor jos, in sat.
“Hai sa merg la Trei Maturi, este cea mai apreciata taverna din acest sat si am mai fost pe aici acum vreo 2 ani cu matusile mele” imi veni primul meu gand.
Asa ca aterizez pe alee, si ma indrept catre Trei Maturi. Arunc cate o privire in stanga si in dreapta si apoi imi spun din nou in gand.
“Hmm , nu s-a schimbat nimic in cei doi ani, poate doar preturile.”
Gasesc o masa libera, unde iau loc si astept ca ospatarul sa vina cu meniul.
Dupa aceea vine ospastarul si command niste cartofi prajiti. Dupa ce mananc, ma hotarasc sa ma intorc inapoi la Hogwarts.
Ma intorc pe holurile caminului, ma ratacesc pe corridor, fiind noua, insa deodata recunosc Marea Sala.
“Gata, de aici cunosc drumul spre biblioteca” O iau pe holul din dreapta, inainte, stanga, inainte, dreapta, stanga si iarasi stanga si gata, ajunsesem in fata bibliotecii.
Deschid usa incetisor, astfel incat sa nu scartie, insa rezultatul obtinut era contrar. Parea ca usa nu mai fusese unsa de vreo 7 secole. Dupa ce doamna bibliotecara imi facuse semnul de liniste, cel cu degetul aratator la gura, intru si iau dintre rafturi o carte din sectorul Grija fata de animalele Magice. Cartea se numea “Limbajul animalelor magice necuvantatoare” si niste numere din Zeflemistul., care aveau rubrica “Din lumea animalelor magice”
Ma asez la o masuta mai de la mijlocul salii si deschid unul din numerele Zeflemistului pentru nceput. Trec rapid de partea cu interviurile luate diversilor vrajitori, si ajung la rubrica “Din lumea animalelor magice”
In acea rubria, diversi vrajitori povestesc despre giumbuslucurile animalelor lor” Dup ace imi luasem Portia de amuzament citind nabatiile animalelor, dau pagina si gasesc niste retete noi de potiuni la rubrica “Din laborator” Imi sare in ochi reteta “NetPotiunea”
“Ce naiba o mai fi si asta” gandesc eu. Citesc reteta care continea niste ingrediente de care nu mai auzisem vreodata, si printer asta niste bucati de cabluri taiate marunt, niste piese de la un radio si bucati din CD-uri sparte. Citesc la efecte: Potiunea are ca efect, conectarea la reteaua de net a incuiatilor, fara ca macar sa ai prin apropiere un calculator.
“Ce vrajitor nebun o mai fi inventat si asta. Poate unul caruia internetul i-a luat mintile devenind dependent de net”
Apoi inched repede ziarul si ill as deoparte. Iau cartea si ma pun sa citesc. In acelasi timp ma simteam un pic frustata de ceea ce citisem in ziar, gandindu-ma ”Unde ii poate duce imaginatia pe unii vrajitori”.
Dupa ce citesc jumatate din carte, imi ridic ochii din carte si observ langa mine un alt elev al Hogwarts-ului.
“Scuze, nut e-am auzit cand ai venit”
Era….