Misterul dintre paginile aurii

[Ada McNair]

Intre timp, usa metalica s-a intredeschis, fara a simti ceva. Nu se auzea nimic. Decat niste foi rasfoite fara rost. Doua siluete, se tarau pe jos, incercand sa-si gaseasca un loc potrivit pentru a nu fi vazute.
Persoana mai inalta se indrepta spre o biblioteca mare si impunatoare. De altfel, si cealalta silueta o urmari.
" Unde crezi ca era? " se auzi o soapta in atmosfera muta. Persoana caruia i se adresase intrebarea, ofta...
" Poate este aici... sau poate a ascuns-o... " raspunse fata oftand din nou , de data asta mai puternic, ceea ce il facu pe Mich sa se ridice de la masa.
" Hei!! Tu care ai intrat cu ajutorul vrajilor de invizibilitate!! Iesi imediat, altfel voi fi nevoit sa aplic o vraja de neiertat pe tine... " dar se pare ca nimic nu se mai auzea ' I-am facut sa plece... ' gandi baiatul, aruncandu-se din nou in maldarul cu carti.
Afara se intuneca din ce in ce mai mult. Seara devenise noapte. Acele doua persoane inca mai erau acolo cautand.
" Anna... Cred ca ai dreptate. " spuse Ada, asezandu-se pe jos si dand sa se culce.
" Nu trebuie sa renuntam !! Trebuie neaparat sa luam cartea aceea!! " raspunse si Anna care incerca sa gandeasca la o modalitate pentru a gasi cartea, cand ceva straluci printre cartile lui Mich. Era chiar titlul cartii scris cu argintiu care lucea in intuneric. Doar Mich avea o lampa. Restul, era bezna.
" Nu-mi vine sa cred!!! " spuse Ada care se tranti in genunghi , isi puse capul in palme si dadu sa planga.
" Nici mie... " raspunse Anna, caruia ii veni o idee chiar cand, o mana o atinse pe spate. " Ada.. termina!! Nu ma mai atinge atat!! "
" Eu nu am facut nimic... " raspunse Ada care cauta o carte.
" Da sigur.. atunci cine? "
" Da de unde ai vrea tu ca eu sa stiu cine te atinge pe tine pe umar? " intreba fata dand o aura ironica.